Scuza-ma, pentru nepasarea mea.Nu am mai vorbit de mult cu tine, de fapt nu ti-am mai vorbit de mult. As vrea sa putem macar vorbi unu cu celalalt.Dar nu, e imposibil momentan. Ti-am citit jurnalul de o zi, si am ramas socat. Ma intreb, acum cum esti? Nu vreau sa-mi imaginez... pentru ca poate imi imaginez ce nu trebuie si dupa eu sunt cel care lupt cu propria-mi imaginatie pentru a putea scapa de imaginea sortii tale .Nu ai avut de ales. As putea spune, ca ai vazut partea urata a frumosului tau, dar ar fi gresit... pentru tine nu era frumos, era singura solutie. Cu greu imi caut cuvintele, ca sa intelegi ce scriu aici, pentru ca in mine nu mai e nimic .In fiecare seara ma rog sa ai posibilitatea sa zbori pentru o zi, sa zbori pana aici, sa te vad si sa te ating.Trebuie sa te ating, ca de vazut, te vad in fiecare dimineata in mintea mea, si ma chinui sa ma multumesc doar cu atat. Dar nu e de ajuns.Viata e grea, ca un teanc de bani foarte foarte gros pe care nu-l poti tine in mana, deci nu poti sa cheltui. Trebuie sa induri."Prinde-ma daca poti"... ce ironic din partea ta, dar uite ca a putut.Picaturi seci cad acum pe perna mea, deschid ochii si-mi dau seama ca nu am visat.E real.Vino.






1 comentarii:
Radu despre cine scrii aici?:)
Post a Comment
E randul tau sa spui ceva: