Portocala de lemn

Pierdut, ca de fiecare data, pe portative necunoscute. Vorbeam cu tine in timp ce mi-am rupt degetul in portocala aia. O portocala mecanica sau una de lemn, e tot una, pentru ca degetul meu inca sufera, degetul cu care aratam ascuns spre tine. Stau si ma gandesc...Am simtit eu ca ne vom intalni candva si ca se va infiripa ceva in ghiveciul asta vechi din mine. Imi place mult cum te afirmi, sau hai zic...ce naiba, cum vorbesti[ Uneori si eu ma plictisesc pana peste cap de felul asta de a spune, asa secretos si enigmatic.Eu zic sa hai sa zicem lucrurilor pe nume, sau mai bine zis sa zic, pentru ca mie nu prea obisnuieste nimeni sa-mi zica, in fine, nu incep iar cu astea. Aici e vorba de tine si de afurisita asta de portocala, draguto. Inca de cand stateam la masa aia, am stiut eu ca esti...bine. Iar asta nu-i o declaratie, desi nu m-ar deranja daca ai lua-o drept una, e doar ceea ce cred. Ti-am zis doar ca nu ezit sa spun ceva....
Oricum...astept cu nerabdare acea parte artistica din tine:)
Te ridici la intaltimea asteptarilor mele

Posted in: