Sunday, November 7, 2010

Blocul de marmură

    - Sărut mâna, mamă!
    - Îmi voi dori să vorbesc cu tine.
    - Mi-am dorit să ies din sticla mată, închisă și să mă contopesc cu tine...
- Încearcă, înțeleptule, încearcă...
    - Am nevoie de o minte nouă, picioare noi, ochi și urechi noi.
    - Trebuie să renasc, ajută-mă, mamă!
- Eu doar exist...
    - Îmi pare rău, sunt limitat la condiția mizerabilă
- Nu-i nimic, eu voi mereu și aici și acolo
- Și aștept...


2 comentarii:

Interesant... ti-am zis ca eu vad dialogul respectiv ca pe o discutie a unui om cu laturile personalitatii sale.
Apropo, legat de postarea respectiva, ma duce cu gandul la o piesa de-a lui Carbon, "Arhitectul". Ascult-o.

n-am chef...
Oricum, mulțumesc pentru aprecieri

Post a Comment

E randul tau sa spui ceva: