Epic: De moment

 - 29-30 mai, mai multe locații, București -

    Sunt un tip ciudat. Am 1,87 și 85 de kilograme și acum aș vrea să plec acasă. Tocmai pentru că sunt un ciudat. Mă prefac că îmi e rău, dar chiar acum sunt un frustrat și mă simt inferior. Tot chiar acum mă cert cu prietena mea, în interiorul meu. Nu știu ce are...o fi în perioada aia și parcă e întoarsă cu tălpile la soare.
    Tot chiar acum mă întreb: Ce dracu se întâmplă în jurul meu? După cum a spus tipul ăla, care atunci când recită face spume la gură, peste trei secunde n-o să mai simt astea...
    După o oră jumătate și o masă bună mă doare capul. Dar mă doare îngrozitor. Un câine prietenos s-a tolănit în fața băncii pe care stau, în față la Teatrul Național, și de vreo 50 de minute o tanti sociabilă îmi povestește întâmplările vieții și-mi spune cât de scumpe sunt chestiile pe Lipscani.
    Ce fain e aici, oamenii, câinii, aerul, totul îmi place. Aici se citește pe bănci, la soare, și se poartă conversații cu lumea necunoscută despre prețurile de pe Lipscani. Spune tu, că nu e fain.
    Îmi e dor de dirigă...Aș vrea să fie aici cu încă o colegă și-un coleg, să stăm pe bancă și să vorbim despre cât de scumpe sunt chestiile pe Lipscani.
    Aș vrea să merg la școală. În școala mea era răcoare

Posted in: bancă, lipscani, national, soare, teatrul