Thursday, November 3, 2011

Nu lăsa pe mâine ce poți să-nveți azi...

Ok...
Deși e 02:07 și majoritatea persoanelor care sunt în aceeași situație ca mine (stundent/ cursuri mâine/conferință/întâlniri/) dorm...eu prefer să stau să scriu pe blog...
  M-a luat așa, un dor de vremurile din liceu, când scriam aproape zilnic pe blogul ăsta care, în timp, s-a dovedit a fi cel mai bun și sincer prieten. Spun că a fost și este cel mai bun prieten, pentru că indiferent că-i convine sau nu, eu tot îl încarc cu problemele și stările mele și de parcă situația n-ar fi destul de nașpa pentru el, nici nu poate să comenteze sau să facă ceva în privința asta. Bine...doar să apeleze la mama lui, google și să încheiem colaborarea.
  Așadar, azi am fost pus în fața noțiunii de liceu. S-a întâmplat la un training...și imediat cum am auzit cuvântul „liceu” și asociat cu „experiență”...adică experiență de liceu, logic...m-a luat așa cu clocoteală ( am avut niște stări emoționale puternice). Chiar îmi era dor să mă gândesc la liceu și la cum a fost liceul și ce a însemnat pentru mine. În consecință, le transmit salutări colegilor mei de peste hotare, cât și celor din țară și mult-iubitei doamne diriginte îi doresc tot binele și toți elevii să o iubească cum am iubit-o și o iubim noi. Îmi este foarte dor de voi și aș renunța la o lună de facultate pentru o săptămână la liceu.
  Dar, după cum ne-a zis și mama noastră din liceu, acum trecem la alt nivel și trebuie să acceptăm asta.
  Zilele astea am avut ocazia să am contact cu niște oameni cu care nu credeam că mă voi întâlni vreodată. Mă refer la domnii profesori care au prezentat la conferința internațională psiworld și la liderii care ne-au vorbit în cadrul conferinței Leadership Talks, organizată de AIESEC Bucharest. Am ascultat sfaturi și experiențe de viață din partea unor oameni precum Dana Rogoz, Alex Găvan, Iulian Olariu, Vlad Stan, Mihaela Rădulescu, Raed Arafat, Paul Olteanu, Monica Tatoiu și vor mai fi și alte nume de top în zilele următoare. Cu această ocazie, aș vrea să le mulțumesc colegilor, coordonatorilor și tuturor membrilor de la AIESEC Bucharest care fac un lucru minunat, acela că investesc în oameni. O să revin cu o postare în detaliu despre cât de mult mă inspiră acești tineri voluntari.
  Cam asta s-a mai întâmplat. Abia aștept să vină ziua de mâine, să învăț și mâine ceva nou!
Până atunci, somn ușor!
Pace intergalactică!

0 comentarii:

Post a Comment

E randul tau sa spui ceva: