
A venit Mosul, nu numai cu cadouri, dar si cu lucruri bune.Spiritul acestei sarbatori a creat o caldura necesara in familia mea si in cercul meu de prieteni.A stiut el, mosu ca trebuie facut ceva,deoarece nu cred ca mai puteam continua in felul in care m-am chinuit pana acum.Simteam ca ma scufund cat mai adanc in aceasta prapastie, al carei sfarsit este desenat doar de mine.Hmm...Da...Am nevoie de putin ajutor ca sa imi dau seama cum sa ies din aceasta stare de...nimic, daca o pot numi asa, pentru ca nimic bun nu mi se intampla, dar tocmai acest nimic m-a facut sa-mi dau seama ca nimic nu ma putea ajuta sa trec mai bine peste acest zid decat nimicul din sufletul meu.Dupa toate acestea, tot ce am sa spun este...Multumesc:)
Sunday, December 7, 2008
12:14 AM
Radu






3 comentarii:
macar tu azi ai fost ok...
in cercul meu de prieteni, doar un sonat e ok. restu's toti pe dos, cu mine-n frunte...
:)
fericirea-i temporara.
Da..Dar bine macar ca e...Itzi dai seama Daca nu era deloc...creca` eram saracii de noi:-j..Oriqm...Se poate:)[:))]
hmm... Ei bine, pe mine asta ma depaseste...
Post a Comment
E randul tau sa spui ceva: