A Untitled

Niciodata nu am privit inainte ca sa imi dau seama ce as putea pierde, niciodata nu am privit si partea goala a paharului, niciodata nu am crezut ca va veni momentul cand se va intampla si asta.Se spune ca iti dai seama ce ai numai dupa ce il pierzi...Eh`...Eu stiam ce am si inca stiu, dar nu puteam face nimic pentru a nu-l pierde.Ceea ce facea, o facea pentru binele celor dragi, a facut asta si in momentul in care era pe muchia cutitului uns cu nevinovatie si a alunecat in chinul departarii.A alunecat,iar o data cu el aluneca si lacrimile mele pe obrazul gros.O mica inimioara bate pentru el necontenit fara sa isi dea seama pentru cine...si de ce bate, ea doar bate si acest ticait al bataii inimioarei l-a tinut in picioare.Ce pot sa fac?!?!Sa plang...?Degeaba, picaturile de furie varsate de mine nu il vor linisti, il vor intrista si il vor face sa regrete.Nu trebuie sa regrete...a avut si are un scop.Viata e o prostituata caruia trebuie sa ii dai multi bani pentru a putea merge mai departe linistit.Nu credeam si nu vroiam vreodata sa scriu aceste randuri pe care le cititi cu plictiseala, dar pentru mine e mai greu decat sa apas pe butoanele astea.Asta e realitatea in fata careia trebuie sa ma supun...si ma supun, ca nu mi-e greu sa stau in genunchi...dar ma Doare.

Posted in: