Wednesday, June 30, 2010

Timpul era.

Relaxat de agonia urbana
mestec vise.
Pe sunete scurte
îmi aștern plăcerea
scurtă.


Schimbându-se ritmul trece
și plăcerea tăcută.
Pe tronul de sub mine
am început să alerg
liniștit.



Îndemnat de nesimțire
ascult realitate.
Sub înjurături muzicale
realizez ce reprezintă
boala.

4 comentarii:

Ma sperii coane... ce-i cu tine?

:))....Nimic nu e cu mine, nu e ce ar trebui să fie:P

Prieteneeeeee, credeam ca murisei!

la fel am crezut si eu
>:D<

Post a Comment

E randul tau sa spui ceva: