Saturday, July 10, 2010

Nada

Era luni. Primesc telefonul ăsta de la Amicul care zicea să mai ies și eu din casă, că putrezesc. Mă întâlnesc cu omul, dar pentru prima dată, mintea nu-mi mai stătea la ce glumă sa fac, ca să-l fac să râdă, o văd cum stă ghemuită pe bucata aia de ciment. M-am blocat... Ce să fac? Mă dau în lateral puțin, ca să nu mă vadă, și mă pun pe gânduri. Deja se făcuse liniște...Nu e bine, nu trebuie să fie liniște, e aiurea, ce mă fac? Încep să ma joc cu Dașa, cățelușa mea, cu găndul că na, se mai încălzește atmosfera. Nici nu am auzit-o vorbind, dar știam că e mai frumoasă decât mi-am imaginat-o eu...și cât am așteptat-o...am avut timp să mi-o imaginez cât se poate de frumoasă. Apoi, într-un gest incoștient, mă ridic din locul meu și mă pun în fața ei, la o distanță nu foarte mare. Ce-am făcut? Nu puteam să plec. Sună un telefon, o conversație scurtă și după o voce: "Hai să mergem la număru 13". Pfuuh, am scăpat. Scena cu număru 13 o voi scoate din poveste. Nu s-a întămplat nimic special acolo.
  La un moment dat, o aud: "Eu cam trebuie să plec". Disperat ca nu cumva să o pierd, mă ofer alături de Amicul, să le conducem pe ea și pe amica ei. Pe drum, mai relaxat datorită faptului că am scăpat de cadrul Ceceniei, am început să mai vorbim. Ce ochi, ce zâmbet, ce mâini...ce înger. S-a dovedit a fi una din cele care au cap nu numai pentru a nu le ploua în gât. Mi-a plăcut de fată, serios, și încă îmi place, doar că nu vreau să se sperie. E prea devreme pentru planuri mărețe. Poți strica o minunată amiciție într-o secundă, în timp ce ai la dispoziție o grămadă de timp pentru a face pe cineva să înțeleagă că te gândești la respectiv/ă. Dar biata de ea, cât suferă. Încerc să o ajut și degeaba. O înțeleg, chiar o înțeleg, și voi încerca să nu mai fac pe criticul ci mai bine să-i fiu alături, să o ajut, să-i ofer un umăr pe care să plângă. Ea se abține, se abține mult, tace și ține în ea, iar când ajunge acasă plânge în liniște fără să o audă cineva, chiar ea a zis astea. Sper că știe ca mă gândesc la ea și la cum să o ajut, doar că-mi e puțin frică să mă apropii de ea. Sper doar să iasă bine, doar e o fata super ok. Aceasta e povestea ei:).


6 comentarii:

Dasa!!!:X Ii fain articolu' tovarase, tu intotdeauna povestesti misto. Keep it up while we hit'em up!

Somebody is in loveeeeeeeeeeeeee

daca, chiar tu ai scris articolul ...esti foarte talentat. Si eu cand imi pun mintea la contributie scot cate ceva destul de bun dupa mine, dar la tine se vede ca nu depui mare efort, ci doar pur si simplu scrii foarte bine, interesant chiar mi-a facut placere sa citesc

Eu l-am scirs.
Multumesc:)

This comment has been removed by the author.

Post a Comment

E randul tau sa spui ceva: