Sunday, March 6, 2011

Niciodată e prea departe

Niciodată...
E prea departe de departe.
tu eşti departe.
Şi palmele tale sunt departe.
Doar vocea ta e aici
cu şuviţele
şi parfumul, injectate
în retine şi în memorii.

Am un trandafir uscat
pe care aş vrea să îl primeşti.
A fost secat de atâtea priviri,
dorinţe, atingeri.
Mai e din el doar momentul.
Mai e din tine doar vântul 
cu aduceri aminte,
însă fluxul cald cu sentimente
mă trezeşte respirând,
încă...respirând
aer roşu, parfum şi degete

Si erai ca soarele primăvara...

0 comentarii:

Post a Comment

E randul tau sa spui ceva: