Un copil amorțit
de atâta judecată de adult
Cântecele tale ar putea,
în înflorirea tainică a luminii,
să emane gheață pentru flori
și soare pentru nori,
și gheață pentru flori.
Apoi
Un felinar de staniol
cu soarele puțin ciobit,
bate-n unde de alb și negru
pe poteca pe care ai desenat pași din frig.
Acum
Ești răgușită de atâta trăire
Și te ascunzi în fața oglinzii
de cea care mă face să zâmbești.
Zâmbesc
Iar Apoi
Zâmbești
Tuesday, March 1, 2011
2:05 PM
Radu






0 comentarii:
Post a Comment
E randul tau sa spui ceva: