Satyricon

Am așa un chef de scris și simt în gât o avalanșă grețoasă de cuvinte murdare, dar mi-e atât de lene să explodez, încât prefer să stau și să mustesc în sicriul ăsta însiropat cu plâns de portocale. ”Wow, ce tare se consideră ăsta când face asemenea asocieri, până și el crede că e tare” - drag cititor neinvitat, care gândești asta, te invit aici, în această pălărie plină cu nisip putrezit și apă mucegăită, și-ți urez somn ușor în propria-ți condiție. Mă rog, fiecare cu ce-l doare...eu sunt doar sictirit de oameni prea inteligenți, ca să încapă între aceeași patru pereți cu alți oameni catalogați drept proști. Iar când au ocazia să râdă,  m-am uitat la ei, o fac într-o manieră barbarică, de mongol pus în fața trenului, până le intră mustățile în urechi...Mă rog, au trecut 3 zile și postarea asta tot n-am terminat-o, așa că o las neterminată...și așa îmi provoacă destulă amețeală și stare de dat drumul la înjurături. Plus că, mi-a venit o idee de „ciclu de scrieri”

Posted in: