Viata la tara! Pe bune!!!

Am ajuns la tara...siiii cam atat. Noroc cu verisoara mea ca a adus net si laptop si astfel nu ma voi plictisi in totalitate...
  Viata la tara e boooring, la fel ca Iiinnnnaaa:D
  Super, a inceput si ploaia. Totul e minunat. Ne uitam la niste desene non-amuzante si ne plictisim teribil. Care-i problema desenelor din ziua de azi?!?!?!  De fapt, nici nu se mai cheama desene pentru ca sunt in format film, cu oameni plictisiti si personaje non-interesante. Aparent, toate adjectivele care descriu desenele din ziua de azi au "non" inainte...Adica, unde sunt adevaratele cartoons la care ma uitam cand eram mic si nu intelegeam nimic. Macar m-au ajutat sa-mi insusesc limba engleza. Acum, ghiciti ce!?!?! Pe langa faptul ca desenele sunt foarte naspa, nu-mi merge telecomanda la receiver si nu stiu cine naiba a setat limba maghiara pentru audio. Asadar, ma uit la desene naspa dublate in romana pe al caror fundal se aud voci in maghiara. Ce super! Unitatea noastra de tara e si mai unitate acum.
  De fapt, ce vorbesc eu aici, domnule. Tocmai aveam de gand sa scriu despre viata la tara, cu oameni linistiti si batrani, cu ploaie si drumuri pustii, cu grupuri de oameni rurali ( mi-e aiurea sa ii numesc tarani pentru ca ar fi primita ca o jignire si nu vreau sa se simta jigniti) care se aduna la mine la magazin si barfesc intr-o maniera naturala si inocenta...dar de unde. Acum, viata la tara inseamna desene naspa in limba maghiara, laptop, internet, blogareala, Dacii tunate, freze urate si naspa, injuraturi pe ulita si toate cele. Tocmai mi-am uitat ideea pentru ca, pentru o secunda, atentia mea s-a orientat catre exterior, catre minunata limba maghiara care se aude la televizor...Aaa, gata.
  Vroiam sa zic ca pana si oamenii, in sine, s-au schimbat. Ieri cand am venit, am vazut cum un om batea o capra pentru ca nu raspundea la comenzile lui vocale. Trebuie sa nu fi avut copilarie, sa te fi batut parintii, sa nu fi avut prieteni daca tu, ca fiinta bipeda dotata cu rationament, stai langa capra si o bati pentru ca nu trece strada, asa cum ii spui. Ai putea la fel de bine sa o impingi tu, sau sa o ghidezi, sau sa o legi cu o franghie, adica sa depui mult mai putin efort fizic si psihic decat presupune batutul animalului...
  Apoi, Nea` Tene al lu` Nicu al Bojocii din vale vine la magazin foarte suparat. Omu` e in varsta, trecut de 75 de ani. Ca o paranteza, la mine la magazin se aduna tot felul de oameni...e un fel de Barbershop al oamenilor de la tara. Asa...si vine Nea Tene foarte suparat la magazin, ca lui i s-a blocat telefonul. Ca sa-l ajut, ca ce se face el fara telefonul mobil. Iau telefonul, ma uit la Nea Tene, ma uit la telefon, ma uit la Costica si dupa la restul magazinului... Deblochez tastatura telefonului, ca sa vad ce are, de nu-i merge omului. Imediat dupa ce fac asta, vad o raza de uimire pe fata lu` Nea Tene. "Cum ai facut asta:O:O:O, eu ma chinui de cand l-am luat sa-i fac ceva, l-am bagat si in priza, nu l-am tinut la soare, am facut tot ce scrie in cartea aia si tot nu s-a miscat scrisul ala de pe ecran"...Ma uit la Nea Tene, la telefon, la Costica si dupa la restul magazinului si il intreb: Auzi...Nea Tene, la ce folosesti dumneata telefonul asta? Raspunsul e unul interesant. Putin uimit, si cu cateva broboane de transpiratie pe fruntea-i ridata, Nea Tene raspunde: "pai imi zisa Tia, care sta peste drum de mine, ca ea are deja unul si ca ar trebui sa-mi iau si eu ca sa ma sune sa mergem duminica la biserica"....Straniu...i-am innapoiat telefonul lui Nea Tene si i-am spus ca nu poate fi reparat, dupa care am venit in casa si am inceput sa va povestesc...
  Ma rog, iar m-am lungit ca lumanarea la soare, asa ca voi incheia aici. Vorbim mai tarziu...

P.S imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, dar nu stiu cum sa pun tastatura in romana, plus ca nu e laptopul meu, ci al verisoarei  :)

Posted in: desene, Inna, oameni, psihologie, societate, tara, telefon, viata