Din mers..

Viața trece foarte repede pe lângă mine, în ultima vreme. Atât de repede încât abia dacă apuc să-mi dau seama ce fac. Nu e rea senzația, dar nici plăcută nu e, pentru că te trezești duminică pe la 16:27 și te întrebi: Ce naiba am făcut toată sătpămâna?!?! Desigur, am făcut multe săpătămâna asta, atât de multe încât n-am apucat să le țin minte...Deja e a doua oară când folosesc „încât”. Trebuie să mă opresc. Doamne, parcă aș fi un trist d-ăla care vorbește cu sinele excesiv de mult. Chiar dacă toți facem asta, nu toți o facem în scris. Iar gândurile circulă atât de repede încât  de parcă sunt o vijelie de fulgi de zăpadă înghețați.
Sunt haotic. Dar doar în comportament. Ce e înăutru (da,da în bulă) este stabil și de nemișcat. De-ai știi și tu asta...sau nu, de-ai putea să simți presiunea de acolo, din interior...

Într-o altă ordine de idei, sunt în plină sesiune. Ce mă fac. Mi-e frică. O doamne. Hai să fugim. Iisus vine. Pocăiți-vă.

.Pa & noapte bună

Posted in: facultate, oameni, psihologie