Tura de noapte

Ok...e 1:30. Mă aflu în mijlocul nopții și pe scaun. Am un monitor gol care așteaptă să fie umplut cu litere și propoziții cu sens.
Sunt relativ uimit de ceea ce se întâmplă prin București. Astăzi, am văzut un om în flăcări. La propriu. Mă plimbam cu Ionuț pe la Unirii, încercam să găsim o cafenea sau un loc unde să bem o bere. Era cam greu, pentru că mereu era riscul să te trezești cu o cărămidă pe masă, sau cu un bocanc în flăcări, sau chiar cu un om în flăcări care dă buzna peste tine și sfârâie ca un cărbune încins. Ce comparație...
În timp ce mergeam, vedem o brigadă de jandarmi, cu arme, cu de toate, care aleargă grupați către noi.
Ionuț: Ră2, știi mișcarea?
Eu: Nu, Negrule. Care e?
Ionuț: Pe burtă și mâinile la ceafă. Așa poți să te alegi doar cu niște bastoane și scapi fără amendă. Crede-mă!
Eu: Interesant...văd că știi joaca.
Ionuț: Ră2, dacă era vorba doar să iau puțină bătaie, m-aș fi dus și eu la Universitate. Dar ce să faci, frate, să merg acolo și să mă întorc și pârlit, și c-o cărămidă în dinți. Nu e democrație.
Eu: Nu e, Negrule! Hai să luăm tramvaiul.

Acum, ia tramvaiul de unde nu e. Am degerat ca mexicanii 30 de minute, așteptând 7-le. Până la urmă, am coborât la metrou, acolo la Zumzi. Ce să vezi. Vine metroul, și iese o haită de shaolini moderni cu fluiere, cu nebunii, steaguri, furci și alte unelte care. În loc să strige Forța Steaua, strigau Jos Băsescu! M-am panicat puțin. E genul de situați îi care îți iei 2-3 genunchi în stomac, fără să faci nimic...

Am ajuns acasă, ne-am pus în pat și am aprins televiziunea. Stăteam ca pensionarii, mâncam și beam bere cumpărată de la market, și ne uitam la oameni de vârsta noastră care dau foc la pubele și la chioșcuri de ziare. A, uitasem, dau foc și la oameni. Nu cred că am înțeles nimic din asta. Am plecat la mine în cameră, și m-am apucat să scriu sictirit despre acest eveniment curios. Am terminat de scris postarea, am urat cititorilor noapte bună și voi adormi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu e ca și cum am văzut torța umană cum fuge pe lângă mine în seara asta.
Noapte bună, cititori!

Posted in: Bucuresti, oameni, psihologie