Dragi cititori, cititoare, neveste și amante, doresc să încep această postare prin a mulțumi oamenilor care își pierd parte din timpul lor citind aberațiile mele, în special celor care au dat share și au lăsat comentarii! Mulțimită vouă, Ră2 nu se mai simte singur și fără prieteni (implicit nu mai vrea să-și pună capăt zilelor cu ajutorul unei sârme) și simte că munca depusă, gramele de creier pierdute pentru fiecare postare, minutele de privit ochi în ecran cu monitorul și tot ceea ce implică producția unei noi postări nu mai sunt în zadar. Mulțumită vouă, stimabililor și stimabilelor am atins 200 (doosute) de accesări de pagină pe zi. Doar datorită vouă, cetățeni ai României Mari, voi deveni multimilionar în lire sterline și voi putea să joc table cu alde Bill Gates, alde Rockefeller și mulți alți oameni cu buzunare infinit de multe. Era să uit. Acum, că am atins acest nivel de celebritate, voi putea să-l salut pe Chuck Norris și să rămân în viață.
Faptul că sunt citit mă face să scriu și mai mult. Din ce în ce mai mult. Să nu mă mai opresc din scris. Să scriu până mi se tocesc degetele și din mâna mea nu va mai rămâne decât un ciot și nici atunci nu mă voi opri. Voi da cu ciotul în tastatură și tot voi scrie.
Șiii...da! Mi-am pierdut ideile și inspirația. Cine a dat-o p-aia cu pauzele lungi și dese sigur n-a avut parte de prea multe succese și a vrut să dea blestemul mai departe. Zic asta pentru că am luat o pauză și mi-au zburat ideile ca un cârd de nagâți la auzul unei explozii nucleare. Nagâți, explozie nucleară...Unde-i calu'? (Pentru cine vrea explicații și detalii în legătură cu întrebarea: Unde-i calul? să lase un comentariu. E o poveste tare interesantă, credeți-mă!)
Cam atât drage viețuitoare! Mulțumesc încă o dată pentru că aveți determinarea de a tasta adresa blogului meu și de a petrece câteva minute citind acest jurnal public al unui tip pe care, dacă stați să vă gândiți...nici nu-l cunoașteți așa de bine dar aveți ocazia citindu-i blogul. Vă aștept cu mare drag, de fiecare dată!
Nu uitați de butonul de Share și Like și de asemenea, comentariile:)
„Pace în suflet și război sub plapumă” - Măslină







10 comentarii:
Unde-i calu'?
Vrei să știi explicația, sau o știi deja și o folosești ca atare?:))
Las pe altcineva sa aiba onoarea de a cunoaste...
Ești un om bun. Urât...dar bun!
Salut. Mulțumesc mult! :)
Mă bucur că-ți place .
Păi, n-ar fi o idee rea, dar, nu mă prea pricep .
Hihi, să ai o zi deosebită .
Pace în suflet și război .. știi tu unde .
Spune-mi despre cal, te rog! :)))
Întrebarea:„Unde-i calul?” o folosești atunci când vorbești cu cineva și îi pui o întrebare iar răspunsul este unul care nu are nicio legăcută cu întrebarea inițială. De exemplu:
A:Ce faci, frăție?
B:Cu moneda aia...
A:/:) ?!?!?
Morala: Unde-i Calul? (Care-i legătura?)
Înțelegi?
Stiu si eu una cu calul: O musca intra in gura unui cal. Disperata musca bate cu pumnii (sau cu ce o avea o musca in loc de pumni) in dintii calului: -Calule, calule, calutule te rog da-mi drumu`! Degeaba calul plecase .
Te simti tare bine cand citesti asemenea cuvinte! Reconfortant! Felicitari!
George, eu știu varianta scurtă.
O muscă intrase în gura unei iepe. Până să iasă, iapa plecase..:))
Post a Comment
E randul tau sa spui ceva: