Ascultă drumul. E așa de lung.
Îl pot asculta o veșnicie
și tot n-o să-ți aud pășii goi
cum apasă pe fiecare țesut
ce-mi acoperă ochii sufletului.
Sunt roșii. Ca ale tale,
pentru că sunt pline de sânge
sau pline de amor.
Și amorul e roșu.
Și nicidată, pași goi n-am să aud
și n-o să apuc să văd
nota muzicală,
de pe încheietura ta.
1 comentarii:
Una singură n-ar putea fii, niciodată . În schimb toate vorbele așezate frumos, creează ceva .
Ceva de la cea mai subțire venă . ^^
Până departe .
Post a Comment
E randul tau sa spui ceva: