In the name of Christmas!

Bună seara, dragii mei, fetițe și băieței. V-am adunat cu mic cu mare ca să mai fac și io o postare, pe acest blog minunat, pe care tocmai ai intrat! Se apropie Crăciunul, aștepți daruri cu duiumul, iar în schimb poți să primești exact ce nu îți dorești! Dar asta nu mai contează, Crăciunul oricum...rulează, în preajma lui cam toți vibrează, bani mulți în magazine donează! Cam atât cu poezia, că m-apucă nebunia, și nu mai este posibil să continui în acest stil!

După cum spuneam, dragilor și dragelor, se apropie crăciunul. Sărbători, nebunii, fericiri și accidente de mașină din cauza zăpezii pe care nu o dă nimeni la o parte de pe drumurile noastre stricate și oamenii d-aia sunt triști și nefericiți și își părăsesc animalele de companie și își bat copiii. Îmi pare rău, nu știu ce-a fost asta...

Așa...Ca să fiu și eu în ton cu spiritul acestor sărbători călduroase ( călduroase la modul că e dubios de cald pentru această perioadă) ieri după cursuri am ieșit la o plimbare pietonală împreună cu prea-simpatica mea colegă Zaharia Ruxandra Alexandra. În drumul nostru, am dat peste Sala Dalles, un loc fain de unde se cumpără cadouri și chestii mișto de crăciun. Am intrat acolo, am irosit 60 de lei pe un ceas verde de cauciuc...nici până acum nu știu de ce am făcut asta, dar în fine, am făcut-o. Am cumpărat un cadou, ne-am mai plimbat pe-acolo, iar când să plecăm, la parter, era un raion cu tot felul de bomboane și drajeuri și alune învelite în 100 de feluri de ciocolată. Ne-am cumpărat și noi. Eu am luat arahide în ciocolată cu tiramisu, iar Rux și-a luat alune de pădure în ciocolată normală. Le-am combinat, le-am amestecat și am luat-o la pas de la Universitate spre Unirii.

A fost așa drăguț, a dat și cu o idee de fulgi de zăpadă, și eram așa înfofoliți în hainele noastre și ne plimbam prin frig. Am simțit aerul ăsta de iarnă din plin. A fost fain. După asta...

După asta, am ajuns acasă, m-am îmbrăcat, și am am plecat pe nepusă masă la o petrecere cu caracter caritabil (ce de cuvinte cu „c” :-s) unde m-am distrat și am lățit-o (adică am făcut-o lată). Asta a fost ziua de ieri. Mi-a plăcut.
Știu că se încheie cam abrupt postarea asta, dar asta e, nu am idee cum aș putea să închei într-un mod fluent. Mi-e prea somn.
Ne vedem în postarea următoare.

„Pace în suflet și război sub plapumă, dragii mei”

Posted in: Bucuresti, oameni, sarbatori, viata