„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

Friday, December 31, 2010

Și parcă...

Mi-am spus cândva
când eram mai în vârstă
că parcă mâine
am fost noi singuri
ținându-ne de mână.

Și înc-o noapte lungă
cu fulgi de sentimente
îngheață orice bătaie
a inimii în perete

Și uite-așa am intierit...
ținându-te de mână

fără să fiu grăbit

iar în timp ce-n vis și acum mă ataci
cu valuri de frumusețe
mai iubește-mă puțin
pentru că în lacrimi nu e doar tristețe!

Asta e...așa sunt ele

Și când o vezi și o visezi
nu mai e loc de gândire
și simți cum acel val de fericire
nu mai trece pe lângă tine

Ai ajuns în sfârșit...
la cuprinsul vieții tale
acolo unde-ncep să nu mai curgă
zâmbetele amare
unde tu ești cel care numește
fiecare întâmplare
încercând să nu te mai gândești
ci doar să trăiești

într-o iubire amețitoare.

Și, da, e cea mai frumoasă
ea...
așa că nu încep acum
cu ceea ce crede lumea!

Wednesday, December 29, 2010

Iarna asta

Ninge cu lumini
în satul fără nume

Plouă cu inimi descărcate
și locuri neexplorate.
Iar apoi vii tu
cu soarele în mână

Și îți simt aroma
cum stăpânește seara

Și te strâng în brațe
și prin buze ne dăm viața

Monday, December 6, 2010

Categorie

Știi de ce ești trist?
Dar dar știi de ce ești om?
Uite-te la morții ăștia
nesimțiți și fără vină.
Oare lor ce le curge prin vene?
Gânduri? Inimi?
Nicidecum.
 
Sunt plini de nisip
și praf sălbatic.

Cu noroi în loc de creier
își văd de existența lor dogmatică
mergând înaite,
fără ocolișuri sau obstacole.
Și sunt fericiți, nenorociții...

EP

E abia 17:03.
Mai am o noapte de stat pe bancă...
un infinit artistic, așa-i?
S-a întunecat sub ochii mei
și e lumina și frig afară.
Nu vreau să-i deschid,
mă voi strica.

Văd bucăți de lumină.
A venit momentul
să mă avânt în incertitudine
Tocmai acum,
când încep țipetele,
se-aude zgâriat:

Adormi, puiule, adormi...

Tuesday, November 16, 2010

sunt pierdută printre vieți

Mă fascinează
imaginea pe care o expui.
Nu mă adresez ție,
oricum nu te cunosc...
adânc
O reacție psihică are o cauză,
scrie pe primul rând  din caietul meu
Te-aș fotografia și
te-aș arăta lumii,
Este ieșirea din absolut.

Tu, regizor al vieții,
viața ta, viața mea, viața cuiva.
Nu vreau să înțelegeți nimic.
Fiecare cuvânt, idee...
sunt influențat de ce aud,
Ce gândesc și ce visez
nu mai contează,
în mine, lumea este
și vibrează.



Monday, November 8, 2010

Părinții noștri

A mai murit un Dumnezeu,
a mai pierit o eră.

Vreau un eu...
să evadez, să zbor;
visez
să ajung un Dumnezeu

Un psalm;
doar să mă liniștesc
s-aud...exiști Tu, oare,
corp ceresc?

Puțin violet
și-un parc stricat.
Și cubul negru
nepătat.

Acești au fost părinții noștri,
pe care ei i-au îngropat.

Sunday, November 7, 2010

Blocul de marmură

    - Sărut mâna, mamă!
    - Îmi voi dori să vorbesc cu tine.
    - Mi-am dorit să ies din sticla mată, închisă și să mă contopesc cu tine...
- Încearcă, înțeleptule, încearcă...
    - Am nevoie de o minte nouă, picioare noi, ochi și urechi noi.
    - Trebuie să renasc, ajută-mă, mamă!
- Eu doar exist...
    - Îmi pare rău, sunt limitat la condiția mizerabilă
- Nu-i nimic, eu voi mereu și aici și acolo
- Și aștept...


Saturday, November 6, 2010

Utopia

Acestia sunt cei de la Utopia. O formație simpatică, din care fac parte 2 colegi de școală. Hai să-i ajutăm. Votul tău contează.


Aici îi poți vota.

Iisus fie cu voi băieți: :)).

Mulțumesc celor care au votat.

Și tu îi poți ajuta...ce mai aștepți?!?

Monday, November 1, 2010

Sunt un semifinalist!

Deși nu am crezut vreodată, se pare că am talent la poezie...și încă cum. Juriul LicArt ( www.licart.ro) a decis că poezia mea, pe care o puteți găsi și pe blog, merge în semifinala lunii octombrie. Poate nu e mare chestie pentru voi, dar pentru mine e...pentru că poezia respectivă a fost prima mea creație în acest domeniu și sunt foarte mândru că am ajuns în această semifinală.
Pentru cei interesați, aveți poezia mai jos:

                                                                          Societate
                


De fiecare dată când alerg
Mă lasă
Să-mi iau zborul

Apoi mă împușcă și mă aruncă
În mașina de construit
Suflete de păpuși



Linkuri utile: 
http://www.licart.ro/lucrare.php?id=442

Monday, October 11, 2010

Eu doar mă apăr

Nu înțeleg ce vrei să-mi faci, dar îmi faci mai mult rău decât binele pe care cred că ți l-ai propus. Sper doar să nu-mi stingi lumina.

Sunday, October 10, 2010

Noroi

Trăiesc într-o lume nenorcită, plină de mizerie si întuneric sufletesc. Sunt gol în interior si nici măcar nu sunt conștient de nesimțirea asta. Nu am suflet nici măcar pentru mine. Mă complac unei situații critice fără să încerc să găsesc vreo soluție. Îmi vine sa plâng de nervi și ură, dar în zadar, pentru că asta nu mă face mai rotund decât sunt. Mediul mă face să ma sinucid încet, fără să găsesc un vinovat. Până acum frumosul mă făcea să-mi exprim păreri și idei, iar acum sictirit apăs cu ură pe tastele astea de care m-am săturat. Ne batem joc de urmașii noștrii fără să avem niciun resentiment. Vreau să cedez sau să renasc.

Saturday, October 9, 2010

Cancer

Într-un moment de vid
timpul a încetat să treacă,
iar chitările albastre
aruncau tot greul pe ochii  înnorați
și seceta de amintiri.
Portative amețite și prieteni dobândiți.
Saracii de ei, nebunii...
au rămas fără inimi la robinete,
iar acum le obligă...offf!
pe bietele de ele.


Ciudat

A trecut ceva vreme de cand nu am mai postat ceva...Nu stiu ce mi se intampla, dar nu e de bine. Sentimente nu, gandire nu, parca am luat-o razna, rau de tot. Uneori simt ca nu am niciun sens in viata, alteori sunt atat de trist incat nu pot vorbi/gandi/socializa. Sper sa nu am vreo problema sau ceva de genul...Va astept cu sfaturi.



Axule, mori!

Wednesday, September 1, 2010

Cei 2 Grasi, eu si Ovi:D                                                                                    








Aura, verisoara mea cea fericita









Andra, sora Aurei, cealalata verisoara fericita:)









Ionut ( aka Negru` ), super ok








Paul ( stanga), super ok
Stancy ( dreapta)






Alex, super ok







Dasha ( abia facuse baie in lac)







Maxi, fratele meu cel fericit








Cucu, super ok






Muntele, pe care l-am urcat , dar de
unde se vede varful , mai era aprox 1 km
pana in varf de tot.






Focul. Cucu este cel care
l-a facut asa mare;
noi nu n-am reusit...








Dasha, din nou:D








Pentru a citi cum a fost, cautati postarea anterioara.

Chestie

Desi nu i-am implinit pe toti 18, am sarbatorit alaturi de cativa prieteni un fel de majorat...A fost foarte fain si...diferit. Toata treaba a avut loc la Vidraru, la borna cu km 39 spre Balea Lac.( bine, nu chiar acolo, putin mai in fata, e un loc superb). In mod paradoxal, majoritatea invitatilor nu au fost din Rm. Valcea, dar cred ca asta nu a fost neaparat un lucru rau. ( ii veti vedea pe toti ). Am stat in corturi, ne-am facut singuri mancarea, ne-am distrat, am jucat mima, am fost dupa lemne , am facut un foc foarte mare, am stat in jurul focului pana cand au inceput sa se vada raze de lumina pe suprafata lacului. Cel mai interesant lucru care mi s-a intamplat?...Sa vedeeeem:-? Pai...cred ca faptul ca am urcat cam 2 ore pe un munte, a fost cel mai fain. Pai sa va zic... Vineri noapte, cam pe la...2-3 ii vine lui Ionut, ideea sa mergem la Balea Lac. O idee minunata. Am plecat eu cu el si cu Alex, in masina lui Ionut, iar Andra, Dana, Marius( aka cucu) si Coco, in masina lui Coco. Drumu pana acolo a fost super fain. Parca eram intr-o cursa de raliu. Mai erau momente cand ieseam toti cu capul pe geam si tipam ca nebunii( cand faceam asta prin tuneluri era super). Am uitat sa precizez ca pe cei care dormeau ( Aura, Maxi, Paul si Ionut) i-am lasat acolo, sa doarma linistiti ca de-aia au venit la munte. Asa. Noi vroiam sa ajungem la Balea, sa vedem lacul, dar dupa am realizat ca incepusem sa coboram. Deci trecusem de lac. Am apucat sa mergem putin pe drumul ala superb. Privelistea e minunata. Ne-am oprit putin, ca sa vedem cum se prezinta situatia la 2000 de m altitudine. Iar situatia era foarte...inghetata. Batea un vant incredibil. Cucu, saracul, care era cel mai slab dintre toti, mergea inclinat, din cauza vantului. Am facut 2-3 poze pe care nu le am din pacate, dar le voi avea curand, dupa care am plecat la corturi. Pe drum ne-am decis ca trebuie sa venim si a 2-a zi, ca sa vada si cei care au dormit ce am vazut si noi. A 2-a zis, dimineata, ne-am mobilizat noi sa plecam, am plecat, iar la jumatatea distantei dintre corturile noastre si Balea Lac, s-a oprit masina. Mai aveam cam 15 km. Ce sa facem? Ce sa facem? Atunci mi-a venit mie proasta idee de a ne urca pe munte. Asa ca am pornit eu, impreuna cu verisoarele mele Andra si Aura, fratele meu Maxi(milian), Alex si Cucu, in sus pe munte. Pe parcurs, verisoarele mele si Cucu au renuntat. Deja trecusera 2 ore si eu cu Alex si Maxi era pe creasta muntelui, creasta care se vedea de jos. Chestia naspa e ca mai era cam 1 km de mers pe jos pana in varful muntelui. Ne-am decis ca ar fi bine sa coboram. In timp ce coboram noi, s-a auzit ceva foarte dubios, care semana foarte bine cu un urs disperat. Ne-am oprit 1 secunda, ne-am uitat unul la celalalt si am inceput sa o luam la vale, nu foarte repede, pt ca muntele era f abrupt. In fine, am ajuns jos, ne-au spus cei care ne asteptau ca de fapt erau doi cretini cu o vuvuzela, sau cum se scrie, deci nu era niciun urs. Ne-am continuat drumul spre Balea Lac, am ajuns si am inceput sa injuram. Era sambata, statiunea era arhi-plina, nu aveai loc nici sa iesi din masina. Eram morti de foame, nu aveam 1 leu la noi, iar la tarabele alea din stanga si dreapta noastra erau tot felul de bunatati, care se intreceau in gust si pret. Am plecat inapoi spre corturi, am ajuns acolo, am carat lemne, am facut focul, am mancat ca spartii, a inceput ploaia, ne-am tirat in corturi, am adormit, dimineata am prins aprox 10 pesti in cca 5 min, am strans corturile, si am plecat. That`s all folks. Iar acum...Poze puteti vedea in urmatoarea postare:)

Tuesday, August 31, 2010

All in a...

  Pai...da. Sa vedem...Incepem cu putina retinere, dupa care adaugam inteligenta, 3-4 lingurite de timbru vocal, doua picaturi caprui si ceva fara amoniac. Se pun la rece si se lasa aproximativ 2 generatii. Pentru a obtine esenta, punem putina inocenta impreuna cu ceva foarte amuzant, la care adaugam niste idei marete. Dupa gust, se adauga putina seriozitate ( pt a obtine o aroma interesanta ) . Se scoate primul continut de la rece, se amesteca cu esenta, se toarna 2-3 cani de viata armoniasa si se pune la crescut. In aproximativ 17 ani, veti obtine 2 prajituri gemene, incantatoare. Pofta buna!

Sunday, August 22, 2010

Sentimente

Cine este Dumnezeul extraterestrilor? Cum a aparut universul? 2012? Nu. In sfarsit, nu. Inca sunt la tara, si abia acum ma bucur din plin de relaxare totala si de sentimentul ala cald care te cuprinde atunci cand vezi ca totul in jurul tau este pur. Traiesc clipe minunate alaturi de niste persoane putin urbanizate, deci pure. Incredibil, dar adevarat, mi s-a oferit si mai mult de atat. Generatorul de veselie si de prietenie intra in scena. Ceva care emana bunatate, curatenie interioara si inocenta. Exact ca ciocolata veritabila. O manaci si ai manca in continuare, pentru ca sti ca e de calitate, doar e ciocolata veritabila, fabricata in Belgia. Tu te-ai nascut in Belgia?- "Nu, m-am nascut in Bucuresti. Bucurestiul e Belgia. Bucurestiul e o curva!"...Nu stiam. Stai, am pierdut firul. Deci, veselie, prietenie, ciocolata, Bucuresti...:-?. A, da. Suferinta este ameliorata. Si ghiciti cum? Nu cu bani, gagici, vodka sau jointuri. Nu, o simpla persoana capabila sa fie om:).Si sunt multe altele care pot fi asa, doar ca nu au habar de asta. Asa, chiar daca e 03:19 ...DIMINEATA, mi-am pus in cap sa vad doua comedii." Ceea ce fac eu nu este chiar sanatos", intr-adevar, dar merita, pentru ca asa ma simt bine, si simt vacanta din plin. De ce nu faceti la fel? Pentru o zi, faceti ceva care nu este conform programului. O sa va simtiti super. Am vazut o chestie la Tv. Mai nou vedetele de la Hollywood isi baga un fel de balon in nas, isi pun lipitori pe fata, se invelesc in serpi, isi toarna lapte in cap sau se auto-inteapa cu albine ca sa se relaxeze si sa scape de stres. E super tare:)) adica, am ras foarte mult cand am vazut-o pe tipa aia cu lipitori pe fata:)). Mai bine ar face o baie intr-un lac, adica asa vad eu lucrurile. Revenind, acest "calorifer" plin cu caldura sufleteasca merita din plin aceasta postare si nu numai. Merci, distractie placuta si ne vedem cand te intorci.:*
P.S: Pana am terminat de facut postarea, m-a sunat tatal meu, in toiul noptii, a avut un cosmar si a intrat pe mess sa vada daca sunt online. I-am trimis niste muzica buna si dupa m-a sunat si mi-a zis sa am grija de mine si de fratele meu si ca ma iubeste. Nu stiu ce adolescent ar fi scris asta, dar spuneti voi, nu e viata frumoasa?
Rectific, carui adolescent i s-ar fi intamplat asta?[ms]



Tuesday, August 17, 2010

E plictiseala

Si nu vreau sa fac din asta o stare generala. Momentan sunt la tara, e 2 noaptea/dimineata, cum vreti voi, si o ard aiurea pe net fara sa am ceva exact la care sa ma gandesc. Cum ar zice o prietena:" Zau ca iar nu stiu ce am sa va povestesc". Chiar asa, a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris pe blGogul (Ain`t tha` a bitch!?!) si deja ma simteam vinovat.  Nu am prea multe de transmis si nu vreau sa lungesc postarea pt ca dupa iar o dau in teorii plictisitoare. Abia ce am terminat cu " concediul", adica am terminat cu marea, dupa care am fost la munte. Deci, la munte a fost super. Daca pana acum nu ati fost cu cortul la Vidraru, faceti-o cat mai repede posibil. Supeerb. Acum sunt la tara, stiu ca am mai spus o data, si ma bucur de un al II-lea concediu, unu mult mai relaxant si linistit. Saptamana viitoare ma intorc la civilizatie. Pana atunci, numai bine.

Tuesday, July 20, 2010

Eu sunt, tu sunt


Da, nu sunt analfabet si stii prea bine asta. Aici ma refer la toata chestia asta cu intregul, binele si raul, frumosul si uratul, albul si negrul, ziua si noaptea...barbatul si femeia. Cum deja probabil sti/ti, toate aceste elemente care desi par sa se bata cap in cap, sunt complementare. Recent am fost pus in legatura cu aceasta idee, uitandu-ma la anumite filme, purtand anumite discutii... Chestia e ca de fiecare data cand vine vorba de barbat si femeie, intervin anumite in concluzionarea ideii. Desi au fost creeati pentru a-si crea un stil de viata si a-l perpetua, in zilele noastre se desfasoara un adevarat razboi, dat de niste pareri diferite. Cum ar fi: barbatul tine femeia departe de conducere deoarece ii este frica ca aceasta sa nu se detaseze de el, femeia ar fi cel mai valoros element in ciclul naturii, samd. Toate ideile pot fi, desigur, dovedite luand in considerare anumit toata e puncte de vedere.Insa toata chestia asta e o idiotenie. De ce se fac atatea diferente? De ce nu suntem luati ca o pereche, un intreg, un tot unitar? Fiecare ar trebui sa-si vada de viata lui si sa nu-l mai intereseze cat de lung este parul celeilalte fiinte. Lumea ar trai in armonie. Ca si multi altii, probabil, mi-am pus intrebarea: Ce as face daca as fi femeie?...Nu, nu as face sex cu toti barbatii, nu i-as ucide sau chinuii, nu as incerca sa controlez lumea sau sa traiesc separata de masculinitate. Cred ca daca as fi femeie m-as intreba: Cum ar fi sa fiu barbat? Si de aici va dati seama de infinitatea sirului ce urmeaza...femeie fiind: Cum ar fi sa fiu barbat? Barbatul : Cum ar fi sa fiu femeie? Asta ne strica...ne simtim incompleti. Si chiar daca ma contrazic singur, asa este. Suntem incompleti unul fara celalalt. Sper ca acum intelegi semnificatia titlului... Si nu ca m-ar atrage pe mine subiectul asta, dar sa aveti si voi ce comenta...

Saturday, July 10, 2010

Nada

Era luni. Primesc telefonul ăsta de la Amicul care zicea să mai ies și eu din casă, că putrezesc. Mă întâlnesc cu omul, dar pentru prima dată, mintea nu-mi mai stătea la ce glumă sa fac, ca să-l fac să râdă, o văd cum stă ghemuită pe bucata aia de ciment. M-am blocat... Ce să fac? Mă dau în lateral puțin, ca să nu mă vadă, și mă pun pe gânduri. Deja se făcuse liniște...Nu e bine, nu trebuie să fie liniște, e aiurea, ce mă fac? Încep să ma joc cu Dașa, cățelușa mea, cu găndul că na, se mai încălzește atmosfera. Nici nu am auzit-o vorbind, dar știam că e mai frumoasă decât mi-am imaginat-o eu...și cât am așteptat-o...am avut timp să mi-o imaginez cât se poate de frumoasă. Apoi, într-un gest incoștient, mă ridic din locul meu și mă pun în fața ei, la o distanță nu foarte mare. Ce-am făcut? Nu puteam să plec. Sună un telefon, o conversație scurtă și după o voce: "Hai să mergem la număru 13". Pfuuh, am scăpat. Scena cu număru 13 o voi scoate din poveste. Nu s-a întămplat nimic special acolo.
  La un moment dat, o aud: "Eu cam trebuie să plec". Disperat ca nu cumva să o pierd, mă ofer alături de Amicul, să le conducem pe ea și pe amica ei. Pe drum, mai relaxat datorită faptului că am scăpat de cadrul Ceceniei, am început să mai vorbim. Ce ochi, ce zâmbet, ce mâini...ce înger. S-a dovedit a fi una din cele care au cap nu numai pentru a nu le ploua în gât. Mi-a plăcut de fată, serios, și încă îmi place, doar că nu vreau să se sperie. E prea devreme pentru planuri mărețe. Poți strica o minunată amiciție într-o secundă, în timp ce ai la dispoziție o grămadă de timp pentru a face pe cineva să înțeleagă că te gândești la respectiv/ă. Dar biata de ea, cât suferă. Încerc să o ajut și degeaba. O înțeleg, chiar o înțeleg, și voi încerca să nu mai fac pe criticul ci mai bine să-i fiu alături, să o ajut, să-i ofer un umăr pe care să plângă. Ea se abține, se abține mult, tace și ține în ea, iar când ajunge acasă plânge în liniște fără să o audă cineva, chiar ea a zis astea. Sper că știe ca mă gândesc la ea și la cum să o ajut, doar că-mi e puțin frică să mă apropii de ea. Sper doar să iasă bine, doar e o fata super ok. Aceasta e povestea ei:).


Wednesday, June 30, 2010

Timpul era.

Relaxat de agonia urbana
mestec vise.
Pe sunete scurte
îmi aștern plăcerea
scurtă.


Schimbându-se ritmul trece
și plăcerea tăcută.
Pe tronul de sub mine
am început să alerg
liniștit.



Îndemnat de nesimțire
ascult realitate.
Sub înjurături muzicale
realizez ce reprezintă
boala.

Sunday, May 30, 2010

Motivul

Chiar dacă nu am respirat pană acum
voi fi știut că am avut
dreptate

Aplauze de așteptări îmi spulberă
liniștea avută.
Era mai bine
 Înainte.

Wednesday, May 26, 2010

Moartea președintelui Lech Kaczynski





De fiecare dată când alerg
Mă lasă
Să-mi iau zborul

Apoi mă împușcă și mă aruncă
În mașina de construit
Suflete de păpuși

Tuesday, May 25, 2010

Moartea n-are incercare

E prima data când, adormit
de fluturii amari
încerc
dar nu vreau să mor
încet


Așa văd eu poteca însetată
de pașii...
iar fluviile moarte
de frică

Saturday, May 8, 2010

Ce sa zic si eu...

Doar ca as vrea sa pot alerga prin timp, sa ajung in spatele orei 12 si sa vad cum acul ma amenita bucuros. Ca sa pot simti si eu ca traiesc. Merg pe drumul asta si nu vad niciodata nimic schimbat. Nici macar o groapa, sau o frunza straina...nimic. Voi incerca sa invat limba animalelor si voi incepe sa socializez cu ele. Daca nu reusesc, va trebui sa le invat pe ele limba mea, chiar daca asta inseamna multe batai de cap. Nu zic ca sunt eu cine stie ce dresor sau superior, doar ca incep sa o iau razna. Mai vorbim...:)

Wednesday, April 28, 2010

Măi...

Wow, ce lumina e afara. Salut lume, exterior, gust, miros, sunet, tot... Eu sunt domnisoara T., o fata simpatica si inteligenta, sau cel putin asa zice autorul meu, sau cel care ma descrie...cum vreti. Tocmai ce am reinviat in imaginatia. Autorul asta al meu... Bine, nu-l pot numi autor pentru ca nu el m-a creat ci mama mea, hai sa-i spun :-? Pictor? Regizor? Fotograf? Compozitor?...cum vreti voi. Cum ziceam, tipu` s-a indragostit de mine, din nou. Asta-i problema lui si nu stiu daca ar trebui sa ma supar, de fapt el nu stie ce cred eu despre chestia asta, pentru ca nu ma cunoaste destul de bine incat sa vorbeasca in continuare in numele meu. Dupa cum spuneam, eu stiu ceva ce el nu stie ca stiu. Ii place cum zambesc, dar sa nu v-apucati si voi sa spuneti. Si ii mai place foarte mult atunci cand ma face sa rad, pentru ca stie ca imi place sa rad:). Si pe langa asta, el ma considera o tipa desteapta, dar din pacate, cam firava. Dar voi lua asta ca pe un lucru bun, pentru ca stiu ca ma place asa. In orice caz, pana acum e bine. Cred ca e bine sa ma placa. De fiecare data deseneaza cate-o chestie amuzanta, dragalasa si verde pe paginile in care ma descrie. Abia astept sa vad ce va face in continuare, cum ma va descrie...dar stiti ce? Cred ca si el e curios sa vada ce face mai departe. Cam asta e povestea mea pana acum. El...are 17 ani, eu am doar o zi. `Ei acum...n-am o zi, si eu am tot 17, dar in imaginatia am doar o zi. Nu vreau sa mor, nu curand, dar nici nu vreau sa stiu cat traiesc, pentru ca atunci n-ar mai fi frumos.

Wednesday, April 21, 2010

Asta-i pentru tine:)

Asa...voi incepe prin a-ti spune, salut prietene. Am sa continui cu un fel de...:-? sa-i spun marturie, sper doar sa nu rada cititorii, dar pana la urma urmei vor rade de sinceritate. Pe langa iesirile tale exagerate(uneori, nu intotdeauna) si gandirea asta a ta pe care ti-o limitezi ca fraieru`, ai fi un tip ok. Apreciez faptul ca ai capul plin cu chestii pe care mi-as dori si eu sa le stiu si inca o chestie... nu stiu unde naiba poti stoca atata muzica. In fine, totu-i bine si frumos, pana cand apare "cumatra" si-ti pune capat zilelor. Nu vreau sa fiu rau, ci doar sa te ajut. Nu de-alta dar tu esti capabil sa te descurci si singur, e doar ca ti-ai pierdut ming/tile. Mai e si faptu` ca ai cam vegetat pana mai acu` ceva timp in cochilia aia, si abia acum cand vezi si tu ce soare-i afara, apare cate-o chestie d-asta si te impiedica sa mergi...
Acum...faci cum vrei tu, prietene, dar atata-ti trebuie sa nu vi maine la mine cum am vorbit ca sti ce te asteapta:). Pana atunci, sa dam ascultare acestei melodii.


Friday, April 16, 2010

Revelatie...

Tocmai ce discutam despre chestia asta cu inegalitatea intre noi, adolescenti. Sa fiu mai explicit, consider ca aceasta inegalitate este stabilita, din nefericire, de fiecare dintre noi. Sa luam drept exemplu urmatoarea situatie: Eu o plac pe domnisoara...:-? "B" care isi petrece timpul liber alaturi de cercul ei de prieteni..."I". Putem spune ca in grupurile de acest gen, este o persoana..."A" care este simpatizata de toti membrii grupului. In aceasta situatie, eu, invidividul "N" care nu fac parte din categoria de oameni..."K" , nu pot spune ca am sanse de reusita in intentia mea de a o cuceri, tocmai pentru ca nu ma identific cu personajul simpatizat, desigur, si de domnisoara "B". Asta nu-i bine. Nu trebuie sa ne bazam pe prejudecati. Chiar daca nu injur, nu am parul lung si hainele lasate pe mine, ca individul simpatizat, nu inseamna ca nu pot fi un prieten bun...In fine. Cu siguranta nu ati ajuns, unii dintre voi, sa cititi pana aici, asa ca nu stiu daca mai conteaza faptul ca toti ne manifestam, bazandu-ne pe chestii d-astea. Ideea este ca in timp ce te arati interesata de tipul ala cu plete si haine lasate, nu uita sa mai arunci cate-o privire dulce si pentru ala din colt, care nu zice nimic, dar care reprezinta, in realitate, cam totul pentru tine si care cu siguranta se gandeste cum sa plece mai repede fara sa jigneasca pe nimeni, pentru ca numai suporta sa vada cum il privesti pe individul "A"...

Thursday, April 15, 2010

A sunshine? Or a thing?

Este foarte importand sa facem, daca este nevoie, deosebirea intre doua sau mai multe elemente. Ce pot sa spun...in cazul asta, nu-mi pot da seama foarte usor ce reprezinti, conform "cuvintelor" tale...O raza de soare, sau ce se gaseste in ea. In mod normal, scoti la suprafata tot ce-i mai frumos in tine, dar daca spun ca scoti la suprafata, inseamna ca te afli in interiorul a ceva. Dar tu, tu nu te ascunzi nicaieri. Te arunci in lumina reflectoarelor in plina splendoare, emanand puritate si inocenta. Esti chiar raza de soare.

Mai mult de atat, nu pot zice, pentru ca momentan sunt prizonierul frumusetii tale...

Sunday, March 21, 2010

Life driver.[ Only romanian artist]







Monday, March 15, 2010

Portocala de lemn

Pierdut, ca de fiecare data, pe portative necunoscute. Vorbeam cu tine in timp ce mi-am rupt degetul in portocala aia. O portocala mecanica sau una de lemn, e tot una, pentru ca degetul meu inca sufera, degetul cu care aratam ascuns spre tine. Stau si ma gandesc...Am simtit eu ca ne vom intalni candva si ca se va infiripa ceva in ghiveciul asta vechi din mine. Imi place mult cum te afirmi, sau hai zic...ce naiba, cum vorbesti[ Uneori si eu ma plictisesc pana peste cap de felul asta de a spune, asa secretos si enigmatic.Eu zic sa hai sa zicem lucrurilor pe nume, sau mai bine zis sa zic, pentru ca mie nu prea obisnuieste nimeni sa-mi zica, in fine, nu incep iar cu astea. Aici e vorba de tine si de afurisita asta de portocala, draguto. Inca de cand stateam la masa aia, am stiut eu ca esti...bine. Iar asta nu-i o declaratie, desi nu m-ar deranja daca ai lua-o drept una, e doar ceea ce cred. Ti-am zis doar ca nu ezit sa spun ceva....
Oricum...astept cu nerabdare acea parte artistica din tine:)
Te ridici la intaltimea asteptarilor mele

Monday, March 8, 2010

Nici macar "niciun" premiu


Incoltind in adancul scaunului, incerc sa-mi dau seama cam ce am vrut, desi in zadar, complexat de problema mea aparuta odata cu lumina zilelor...ce e de facut? Inca o data, dupa mult somn, parca deschid ochii cu destula putere incat pot vedea ce trebuie auzit de voi. Dar din pacate, doar atat pentru moment, caci iar s-a rupt scaunul sub mine, desi eu inca incerc sa nu mai cad. Nu sunt cu nimic mai nimic decat oricine altcineva, intr-adevar, culoarea parului meu poate atrage atentii, in rest...sunt cu 3-4 scaune mai jos. Nu te surprinde nimic la mine probabil, in ciuda eforturilor mele, dar stai linistita, oricum sunt putini cei care isi pierd timpul aici, si-i mai bine, pentru ca nu...aici m-am blocat. Vezi, nu-i nimic in legatura cu tine!...Mi-a zis tu-ul din mine! In fine, e cam tarziu si nu as vrea sa te mai retin, cu dureri in piept cred ca voi renunta cat de curand...desi asta-i chestia care ma ambitioneaza.
Doar niste prostii!

N-am sa fur minunea altuia, asa ca...




Note* Voi renunta la prostia asta pe care o credeam "interesanta".Doamne...

Sunday, February 28, 2010


Ascund muzica in timpane, in timp ce astept sa-mi vina o idee pe care sa o dezvolt aici...Problema e ca de fiecare data cand imi vine ceva in cap, n-am blogu` cu mine, iar atunci cand vreau sa scriu duc lipsa gandurilor.
Astept totusi cu nerabdare sa se intample ceva. Nici eu nu stiu ce, stai linistit/a, dar macar fac ceva, astept...desi, sa fie asta problema? Ca astept? Cred ca din cand in cand ar trebui sa mai miscam cate-un deget pentru a obtine ceea ce ne dorim. Dar m-as misca cu totul daca as sti ca ar da roade, dar asa ma misc in gol fara sens de deplasare si ma lovesc mereu de spatele meu...Ciudat, asa-i? " Dar lasa ca vine vremea mea, ma razbun eu pe voi" - Sa fim seriosi... Acum doar incerc sa-mi dau seama care e strada principala si sa vad cum fac sa merg drept.


Note* A fost doar o diversiune.

Monday, February 15, 2010

Pastile de hartie

Ni s-a dat o tema pentru ora de romana, constand in alcatuirea unui text folosind anumite tehnici predate in clasa. Una dintre tehnici, binomul fantastic, se refera la titluri. Mai exact, sa gasim doua cuvinte care nu au nicio legatura unul cu celalalt si sa alcatuim un titlu. Cuvintele alese de mine sunt: pastile, hartie... - primele obiecte de pe birou care mi-au sarit in ochi - deci, da titlul meu a fost "Pastile de hartie". Suna interesant, dar doar pentru ca nu inseamna nimic, sa zicem, sau pentru ciudatenia compozitie. Cred ca nu sunt singurul caruia ii place sa scrie lucruri pe care multi nu le inteleg la prima citire...ideea e ca acum nu am incercat sa fac asta, asa a iesit. Oricum, nu este neaparat un titlu care nu inseamna nimic...poate pentru unii hartia, sau semnificatia hartiei, utilizarea sa, sau elementele care intra in legatura cu acest material reprezinta o mare de cuvinte si sentimente sau chiar un leac/drog.Eu nu, dar poate sunt indivizi care chiar isi imagineaza niste pastile facute din hartie...ceea ce nu e rau deloc. Asadar, multi vad in hartie si in ceea ce pot face cu ea, o adevarata vindecare, un fel de a fugi de durere si multe altele. De aceea cred ca ar trebui sa aduca la farmacie caiete si pixuri!


Note*: Ultimul enunt din acest fragment nu semnifica ceea ce pare la prima vedere. Autorul considera ca de multe ori vizibilul nu este dat de textul in sine si nu reprezinta adevaratul mesaj. Pentru a putea intelege, uneori trebuie sa urmam directiile indicate de fiecare cuvant.

Sunday, February 7, 2010

sunt esentiale. care Lucruri

Nu chiar...daca stai si te gandesti, tot ce iti doresti tu este esential, chiar daca nu este vorba despre ceva vital. Totusi, ai obtinut ce ai crezut ca este esential pentru a-ti termina de scris capitolul respectiv, iar acum, dupa ce ai beneficiat de acest lucru, realizezi ca este nefolositor...Eu totusi cred, ca odata ce constati ca acel ceva este vital, asta inseamna ca isi pastreaza valoarea inainte si dupa folosinta. In ciuda acestui fapt, consider ca nu un anumit lucru este esential, ci parerea noastra despre el este esentiala, noi facem lucrul sa fie atat de important, intelegeti? Iar atunci cand intram in contact cu el( lucrul) depinde de noi functionalitatea acestuia si de felul in care ne va influenta...asadar, noi ne " autoinfluentam" ca si asa e agitatia asta cu manipulare si influentare in masa. Noi doar suntem pusi pe drumul " potrivit " pentru a ne dicta inconstient actiunile. Oricum, sunt doar niste aiureli in lipsa de sentimente...merci ca-mi urmaresti blogul:).

Note*: In acest text, folosirea excesiva a cuvantului "esential" este folosita intentionat, nu din lipsa de sinonime.

Image not good