„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

Friday, October 28, 2011

Morala zilei de azi:

Cineva poate să-ți strice seara cu o vorbă bună și cu zâmbetul pe buze. :)

Saturday, October 22, 2011

Cine știe bancul cu Timpu'?

Fraaaaaa-teeee, când îi auzeam pe ăștia mai mari, care întorși după primele săptămâni de facultate, se văitau că n-au timp deloc, credeam că fac mișto de noi...Dar, pe bune, chiar așa e.
  Pot spune că n-am timp să-mi dau seama că n-am timp sau, n-am timp să n-am timp, cum vreți voi! M-am băgat în tot felul de ONG-uri (Organizație NonGuvernamentală), mă rog, sunt doar două, dar nici nu am fost încă acceptat și tre' să mă plimb de colo-colo pentru interviuri și alte vrăjeli...Chestia e că nu mă deranjează neapărat că nu am timp...Adică, îmi place!
  Sunt de părere că atâta timp cât nu ai timp (atâta timp cât nu ai timp:)) ) nu ești un om plictisit, ai activități, simți cum mergi paralel cu viața, adică viața nu trece pe lângă tine ca tramvaiul pe care nu l-ai prins ieri de dimineață când te grăbeai să ajungi la cursuri și vatmanul ăla fără prieteni ți-a închis ușa în nas.
  Chestia asta, cu tramvaiul, deja devine o problemă. De fiecare dată când mă grăbesc, tramvaiul părăsește stația cam cu 10 secunde înainte să ajung și eu. Partea dureroasă e că vatmanul te vede că alergi de-ți vomiți plămânii și că treci strada cu riscul să fii făcut pateu și că-i faci semn să nu închidă ușile, dar în ciuda acestor factori...el închide ușa...și o face chiar cu câteva secunde înainte să ajungi acolo. Ce lasă în urmă acest vatman? Răspuns: 4-5 oameni care pot să rateze un seminar sau să întârzie la servici sau etc...Toți acești oameni îi urează vatmanului numai de bine :) ! A!...și uneori, mai și zâmbește ironic, parcă ar vrea să spună: Asta e fraiere! Ce..numai eu să mă trezesc așa de dimineață? Trezește-te și tu dacă vrei să prinzi tramvaiul!
  Fact: O singură dată am văzut un controlor și chiar atunci nu aveam cartelă. Eram cu verișoarele mele...L-am ochit pe om deși habar n-aveam cum arată unul. Vorbeam la telefon. Îi fac semn subtil verișoarei mele, să ne cărăm în celălat capăt al vagonului. Când să ajungă și la noi, să ne dea amendă că mergem fraudulos cu tramvaiul și că suntem niște ghimpi în talpa societății, am ajuns în stație. Și am coborât, heheeee :)).

  Cam asta e, pentru moment. Sper să mai am timp să scriu, că-mi place :-?. Ținem legătura! Sănătate!

Sunday, October 16, 2011

Oameni și locuri

Chiar așa e. Oamenii se deosebesc de la o regiune la alta. Aici sunt alte principii, mentalintăți. Concepția despre lume și viață e diferită la locuitorii Bucureștiului și asta îmi place. Aici nu prea poți vorbi de ceea ce se cheamă „ nu pot face ceva, pentru că se holbează toți la mine ca la un cal vorbitor”. Am cunoscut și voi cunoaște oameni foarte interesanți, majoritatea studenți, de la care sunt sigur că voi avea multe de învățat.
La facultate îmi place mai mult decât îmi puteam îmagina. Profesorii sunt ok, colegii ok, facultatea ok. Totul e ok pe-aici, în afară de frigul ăsta năpraznic care ne ține pe toți în casă. Mi-e atât de frig încât trebuie să-mi frec mâinile la fiecare propoziție scrisă ca să nu-mi pice unghiile.
În timpul pe care îl petrec aici vreau să mă bag în tot ce e posibil ( voluntariate, asociații, etc) și să învăț tot ce se poate învăța.
Cam asta e, pentru moment...Scriu mai rar din cauza timpului care aici parcă trece mai repede și nu e niciodată de ajuns.
Aș dori să transmit salutări pe această cale doamnei diriginte și celorlalți domni/doamne profesori/oare de care îmi este foarte dor și pe care sper să îi reîntâlnesc cu proxima ocazie.
Sănătate tuturor!

Sunday, October 2, 2011

@ Capital

Pai...asta a fost. Am ajuns la capitala. M-am mutat in noul apartament, in care este, sincer, cam frig...dar se rezolva. M-am stabilit, am terminat de facut tot ce era de facut...acum, se intampla sa constat ca de fapt nu m-am gandit la toate. Pentru inceput imi trebuie niste prelungitoare, cutie de paine, ibric, zahar, ulei & altele. Deci, daca e cineva pe langa Soseaua Giurgiului, si are una dintre cele enumerate mai sus si e dispus/a se ajute 2(doi) studenti sarmani, va astept. E fain apartamentul. cand l-am luat, era nemobilat, renovat, totul nou, nebunii...si proprietara ne-a cumparat si mobila. E super fain. Am vedere la parc si la strada, din camera mea, iar in bucatarie, daca scot capul pe geam, ajung in ceea ce cred ca se numeste iluminatoriu...luminatoriu, ceva cu luminat, oricum. Aici poti socializa cu vecini/vecine si te poti umili cerand lingurite, ceea ce nu ni s-a intamplat noua, desigur...Baia e misto, chiar imi doream sa am o baie misto si curata si uite ca bunul dumnezeu si sfanta marie m-au ajutat. Toate-s bune si frumoase, doar ca ma dispera o raceala...las ca trece.
  O sa revin cu postari, in cazul in care ma calca tramvaiul sau ma bate o persoana de culoare pe nume Faranoosh!
P.S. : Transmit vestile virtual prin intermediul laptopului verisoarei mele, si nu stiu cum sa pornesc diacriticele.