Din mers..

Viața trece foarte repede pe lângă mine, în ultima vreme. Atât de repede încât abia dacă apuc să-mi dau seama ce fac. Nu e rea senzația, dar nici plăcută nu e, pentru că te trezești duminică pe la 16:27 și te întrebi: Ce naiba am făcut toată sătpămâna?!?! Desigur, am făcut multe săpătămâna asta, atât de multe încât n-am apucat să le țin minte...Deja e a doua oară când folosesc „încât”. Trebuie să mă opresc. Doamne, parcă aș fi un trist d-ăla care vorbește cu sinele excesiv de mult. Chiar dacă toți facem asta, nu toți o facem în scris. Iar gândurile circulă atât de repede încât  de parcă sunt o vijelie de fulgi de zăpadă înghețați.
Sunt haotic. Dar doar în comportament. Ce e înăutru (da,da în bulă) este stabil și de nemișcat. De-ai știi și tu asta...sau nu, de-ai putea să simți presiunea de acolo, din interior...

Într-o altă ordine de idei, sunt în plină sesiune. Ce mă fac. Mi-e frică. O doamne. Hai să fugim. Iisus vine. Pocăiți-vă.

.Pa & noapte bună

Read More

Tura de noapte

Ok...e 1:30. Mă aflu în mijlocul nopții și pe scaun. Am un monitor gol care așteaptă să fie umplut cu litere și propoziții cu sens.
Sunt relativ uimit de ceea ce se întâmplă prin București. Astăzi, am văzut un om în flăcări. La propriu. Mă plimbam cu Ionuț pe la Unirii, încercam să găsim o cafenea sau un loc unde să bem o bere. Era cam greu, pentru că mereu era riscul să te trezești cu o cărămidă pe masă, sau cu un bocanc în flăcări, sau chiar cu un om în flăcări care dă buzna peste tine și sfârâie ca un cărbune încins. Ce comparație...
În timp ce mergeam, vedem o brigadă de jandarmi, cu arme, cu de toate, care aleargă grupați către noi.
Ionuț: Ră2, știi mișcarea?
Eu: Nu, Negrule. Care e?
Ionuț: Pe burtă și mâinile la ceafă. Așa poți să te alegi doar cu niște bastoane și scapi fără amendă. Crede-mă!
Eu: Interesant...văd că știi joaca.
Ionuț: Ră2, dacă era vorba doar să iau puțină bătaie, m-aș fi dus și eu la Universitate. Dar ce să faci, frate, să merg acolo și să mă întorc și pârlit, și c-o cărămidă în dinți. Nu e democrație.
Eu: Nu e, Negrule! Hai să luăm tramvaiul.

Acum, ia tramvaiul de unde nu e. Am degerat ca mexicanii 30 de minute, așteptând 7-le. Până la urmă, am coborât la metrou, acolo la Zumzi. Ce să vezi. Vine metroul, și iese o haită de shaolini moderni cu fluiere, cu nebunii, steaguri, furci și alte unelte care. În loc să strige Forța Steaua, strigau Jos Băsescu! M-am panicat puțin. E genul de situați îi care îți iei 2-3 genunchi în stomac, fără să faci nimic...

Am ajuns acasă, ne-am pus în pat și am aprins televiziunea. Stăteam ca pensionarii, mâncam și beam bere cumpărată de la market, și ne uitam la oameni de vârsta noastră care dau foc la pubele și la chioșcuri de ziare. A, uitasem, dau foc și la oameni. Nu cred că am înțeles nimic din asta. Am plecat la mine în cameră, și m-am apucat să scriu sictirit despre acest eveniment curios. Am terminat de scris postarea, am urat cititorilor noapte bună și voi adormi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu e ca și cum am văzut torța umană cum fuge pe lângă mine în seara asta.
Noapte bună, cititori!

Read More

Înăuntru

Parfum struguri priviri buze cald pod parc muzică izvor balcon soare vodcă brațe dimineață parfum vin lună zâmbet alee clipiri seară gând atingeri lumini copac îngeraș și multe altele mare inimă poze sunet umeri dans frumusețe plimbare șuvițe.
Bun venit în bulă.

Read More

Nu mai vreau, pentru că pot mai mult!

A început noul an, au început și temele și proiectele să curgă, a început și ploaia...Au început o grămadă de chestii, așa că am început și eu să-mi trăiesc viața, așa cum ar trebui. Să fac ceea ce simt și ce vreau. Și vă spun, fac asta pe ritmuri faine, adică ascult muzică tot timpul, iar asta mă ține viu și conectat la sentimentele care trebuie. Mă rog, nu doar muzica...
Aproape zilnic cunosc o persoană nouă, o consecință nouă, o idee nouă...un sentiment nou. Un singur lucru rămâne relativ constant. Nu cunosc în fiecare zi un parfum nou, dar nici nu aș vrea...ar fi haotic.

Apoi, mai e chestia asta...Nu știu dacă e din cauză că am început un an nou, sau chestia asta vine o dată cu schimbarea...dar parcă am așa o dorință să fac cât mai multe lucruri și să le fac bine. Și să-mi fac și mai mulți prieteni. Și să învăț tot ce e de învățat. Și să nu mai fac lucruri pe care cred eu că nu trebuie/nu e bine să le fac. Și să mă dau cu mai mult parfum. Și să șoptesc și mai multe sentimente. Aș face multe, dar mă simt reținut. Și singura chestie care mă reține sunt eu. Deci eu sunt o chestie, ok? Și ăsta e total bullshit...nimic nu mă poate reține, în afară de propria-mi condiție și gândire. Dacă eu vreau să învăț la neuro, dar, în capul meu aerisit consider că e prea mult ca să mă apuc acum, sau că de ce naiba ne dă atâta, sau că pot învăța mâine, în acest caz infect, singura chestie care mă reține să învăț sunt eu. Eu sunt chestia, I'm the thing! Dacă eu vreau să învăț, învăț, ce naiba. Și asta o să și fac!...De mâine...

În schimb, sunt mândru de mine. Sunt mândru de faptul că am mulți prieteni. Sunt mândru că sunt la facultatea la care sunt. Sunt mândru și fericit că am părinții și familia pe care o am, și sunt și mai mândru atunci când îi mulțumesc, prin rezultate. Sunt mândru că vorbesc cu oamenii cu care vorbesc și fac lucrurile pe care le fac, în direcția asta. Sunt mândru că am un ceas mișto și un parfum și mai mișto. Da exact, sunt mândru de asta. Și, cum era să uit, sunt mândru de - cum ar zice Dalimona - „freza mea gingașă” pe care eu mi-am ales-o și făcut-o după bunul meu plac. Sunt multe lucruri și aspecte care mă fac să fiu mândru de mine, dar ar trebui să scriu vreo 4(patru) pagini despre asta. Ăă, cât de modest a sunat asta, ia zi? Voi sunteți mândri de voi? Dacă măcar v-ați pune întrebarea, ați simți cum crește mușețelul și mândria în voi.
Îți spun sincer, faptul că e o șansă să mă consideri un îngâmfat mi se pare la fel de important ca și faptul că am mizerie pe birou. Adică deloc! De fapt, e mai grav că am mizerie pe birou...
Mai am de zis, și de făcut, dar și de dormit.
Somn ușor, cuțitarilor.

Read More

Donde esta la biblioteca?!?!?! Donde esta la bu-nă-vo-in-țaa?!?!?!?

Pe principiul că habar n-am ce înseamnă titlul, știu doar că-mi place, vreau să vă zic cu maximă sinceritate că am avut cel mai tare revelion de la Nașterea încoace. M-am distrat pe rupte, am dansat, mi-am făcut noi prieteni, am cunoscut fericire..., a fost superb.
Îi felicit pe această cale pe minunații care mi-au oferit o super petrecere și niște momente pe care nu credeam că o să apuc să le trăiesc, știi tu ce zic... E super faină senzația pe care ți-o dau oamenii ăia despre care poți zice că-s speciali. Și pe lângă asta, tot felul de momente d-ălea pe care știi că poate a doua oară n-o să le mai ai în același format.
Am cunoscut oameni, oameni cu suflet, ficați, plămâni, pipote și alte cavități. Oameni, frate, care te mobilizează și-ți dau energie să faci o grămadă de lucruri. Oameni de care te poți apropia. Mie mi se pare greu să mai găsești oameni printre bipezii ( categorie în care pot intra și eu, orice om) ăștia care înfundă planeta... Vă mulțumesc. Sunteți faini.

Asta a fost, foarte pe scurt. Cred că o să revin cu mai multe detalii, dar acum sunt foarte nedormit.

Învățătura zilei: „Dacă e ceva care crezi că-ți face bine, fă-o, indiferent de situație!”

Pace intergalactică și interspațială, mexicanilor!

Read More