Agenda de observații

Bună ziua dragi blogospectatori,

Numele meu este Ră2 și vă prezint observațiile de la ora la care nu-mi pasă.

Agenda de observații este/va fi titlul sub care voi nota mici aspecte pe care le observ în anumite momente ale vieții mele. Motivul pentru care fac asta este încă secret atât pentru voi, cât și pentru mine, însă nu mă aștept să zgudui vreun univers, să schimb vreo viață, sau să las vreo tânără cetățeană însărcinată, cu mesajul acestor postări.

Am observat că,
dacă merg la culcare foarte târziu, mă trezesc foarte târziu. Știu, sunt un geniu. Poți să ieși afară dacă ai gândit asta deja. Îți pierzi timpul. Dacă mă trezesc foarte târziu, ziua începe la jumate, probabil în perioada aia când creierul meu (și al tuturor, aproximativ) e obișnuit să facă chestii productive și să aibe un flow cognitiv mai șmecher ca a lu' Axon. Automat nu se întâmplă asta, pentru că abia m-am trezit, sunt abia la linia de start. Chestia asta a dus, în cazul meu, azi, la un glitch în sistemul universului meu. Adică,

toate elementele și toți stimulii care se loveau de mine din momentul în care m-am trezit, veneau haotic, ciudat și prea rapid. În consecință, îmi creeau un disconfort, matinal în acest caz. Acum...

cu toate că eu sunt pacifist și am tot timpul ceasul care-mi indică exact ora la care nu-mi pasă, nu reușeam să ignor acea stare de vreau să bag un cuțit ruginit în tot ce mă înconjoară pentru că mă enervează, respectiv îmi era imposibil să nu fiu tot nervi și ură. Lucrurile continuare așa o perioadă scurtă, până când îmi dau seama că așa urmează să fie toată ziua dacă nu fac ceva. Spun asta pentru că timp de vreo oră și puțin, din momentul în care m-am trezit totul a mers ca atunci când pui prezervativul invers. Automat, negativismul atrăgea negativism. În mintea mea, a fost nevoie doar de o scurtă pauză în fluxul de înjurături la adresa realității și zilei de până atunci ca să realizez asta. Așa că,

m-am oprit (eram pe stradă când se întâmpla), am stat puțin nemișcat și m-am gândit puțin. Am continuat să merg și atunci am observat. Că e așa simplu să decid felul în care se întâmplă realitatea mea și că eu sunt cel care aleg cum merg lucrurile. Bine, universul mi-a trimis mici ajutoare și pentru asta îi mulțumesc că acum nu mă mai gândesc la cuțite ruginite, nervi și ură. Însă tot sper să o calce mașina pe picior pe tipa de la magazin care a țipat la mine. Cu toate astea,

acum sunt zen, pace și armonie. Și pentru că sunt așa, așa se întâmplă și  în jurul meu. Vorba frizerului...Nu mai știu care era vorba frizerului, dar știu că se potrivește aici. O să apară într-un comentariu, oricum.
Acum, să trecem la misiunea acestei postări,

Ce am observat azi? Că oamenii râd de mine și mă arată cu degetul dacă stau nemișcat pe stradă pentru 5-10 secunde. Pentru asta le mulțumesc. Nu aș fi reușit să-mi schimb ziua fără ei.

Read More

Turistul 0.1

Nu găsesc nicio formulă incipientă care să ilustreze starea mea de acum, așa că o să sar peste asta și o să trec la subiect fără să-mi pese.

Astăzi am realizat că e timpul. E timpul să scriu asta, să fac ceva cuantificabil, să trec în condică. Pe zi ce trece, mă intersectez cu realități diferite ale unor oameni diferiți. Pentru că m-am săturat să mă scârbesc de ceea ce văd uneori, m-am decis că e mai pozitiv să fructific experiențele interesante cu care interacționez și să învăț ceva din ele, decât să zic: să-mi bag pula, ce înfundat e ăsta la cap...Cu ocazia asta, am realizat că nici măcar nu intră în atribuțiile mele să mă șochez de problemele și ciudățeniile oamenilor. Cel puțin nu până mă fac terapeut și schimb lumea. Asta nu înseamnă, însă, că nu pot să văd frumusețea din fiecare și să calculez cum se poate plia pe situația mea.

Astăzi am mers cu taxiul de la Cișmigiu până pe Panduri. Intru în vehicul și dau de un nene cu scaunul înclinat până în volan. Stătea mai drept ca facultatea de drept. Mi s-a părut ciudat, dar căcat, era o călătorie scurtă. Urma să se termine repede. Îl întreb pe om dacă pot fuma o țigară și îi cer un foc, după ce spune: „Da, pentru dumneavoastră o să tolerez o țigară.” La un moment dat, îl întreb cum merge treaba, de dragul conversației, și aici începe experiența mea de turist în viața personajului cu care interacționam.

La întrebarea mea, omul ridică mâinile de pe volan și strigă: „Extraordinar! Foarte bine! Mai bine ca niciodată! Întotdeauna merge bine dacă vrei să meargă bine! Iubesc să fac taximetrie. E cel mai bun lucru pe care îl puteam face!
Rămân relativ șoc și uimire la răspunsul acela la care nu mă așteptam deloc, spre rușinea mea. Mimez ceva ca și cum îl invit să continue și omul continuă; „Poți să fii măturător de stradă. Dacă atunci când pleci la măturat, zici: mamă, astăzi o să mătur strada asta de o să fie cea mai curată stradă din tot Bucureștiul. Atâta timp cât îți place, nu doar că ești fericit, îți iese și bine.” Ăsta e punctul în care îmi dau seama cât de mult vreau să-l ascult pe acest taximetrist, care la ora 11 și ceva noaptea, putea să spună că iubește ceea ce face.
Îi spun că găsesc gândirea lui foarte sănătoasă și că mă indentific cu ceea ce zice. Îi spun „felicitări” pentru această atitudine și că sunt foarte bucuros că m-am urcat în mașina lui.

„Eu sunt un om pozitiv, băiete. Atâta timp cât gândesc bine și fac bine, bine se întoarce la mine.Uite, de ce în loc să se urce în mașină la mine unul care începe să înjure și să fie nemulțumit de orice, te-ai urcat tu?
Am văzut o grămadă de oameni care au tot ce vor și nu sunt fericiți. Pentru că ei știu că au făcut rău la un moment dat și au mers mai departe  și au lăsat răul în urmă. De ce nu apreciază că sunt oameni și că pot gândi și face lucruri bune. O fi roată pătrată, dar tot se-nvârte câteodată. Dacă tolerezi, ești tolerat”

Universul a suprapus sfârșitul discursului lui cu sfârșitul călătoriei, ca să fie cadrul minunat. Afișez timp de vreo 5 secunde o față de retardat în fază târzie, după care îmi revin, plătesc, dau noroc cu taximetristul, îi transmit sănătate, succes și cât mai mulți clienți carora să le spună ce mi-a zis mie și cobor.

M-am uitat după taxiul acela cum se depărta și am mulțumit cuiva, nu știu cui, pentru că m-a pus în mașina aia. Am urcat scările zâmbind și uimit de cât de frumoasă e viața dacă ești prezent în ea.


Voi continua, cu proxima ocazie.

Read More