Nu știu ce să scriu. Gândirea și sentimentele mi-au fost bruiate și zdruncinate. Întotdeauna ați știut să ne faceți să ne dăm seama că simțim. :*
Tuesday, May 24, 2011
Monday, May 16, 2011
Epic: Scurt și drăguț!
Deja mă dureau umerii. „Cămașa asta mă ține, nu pot să dansez și eu ca tot omul...”; „Cum naiba i-am pătat?!?!” „Oare are de gând să plece?:(”
Și ca în toate romanele și poveștile cu îndrăgostiți, exact atunci când începi să-ți imaginezi cum atingi buzele ălea de un roșu aprins, pe mișcări lente de dans, în timp ce parfumul ei îți încețoșează scenariul pe care urma să-l pui în aplicare, se schimbă melodia și te trezești la realitate. Realitatea de acum 3 seri.
Ca pe toate lucrurile minunate, pe care le conștientizezi la ceva timp de când s-au întamplat, m-am trezit și eu azi, după ce ne-am salutat de final de ore ca doi colegi de școală, că tocmai am cunoscut o fată frumoasă. Se mai întâmplase o dată, pe coridor, la parter. Dădeam să urc scările și m-am uitat, din obișnuință, de-a lungul coridorului. Doar că de data asta nu am văzut cancelaria, ca de obicei. Am văzut-o pe ea, stând, vorbind, așteptând să înceapă ora de info, probabil. Nu am salutat-o, pentru că abia când începeam să urc scările mi-am dat seama că o văzusem. Imaginația mea de copil amețit mă încerca. Aveam scenarii cu mine întorcându-mă la intrarea pe coridor strigând cu un zâmbet sincer: Heiii, bunăăă! În fond, poate nici nu mă văzuse...ce copil sunt;
„Rujul roșu aprins, arată foarte bine pe buzele care trebuie, iar parfumul ăla te amețea și nu mai puteai să dansezi bine, fără să te lase genunchii. O să aflu eu ce parfum era ăla. Așa o să fac!” Genul ăsta de gânduri te țin treaz după o așa noapte. Și sunt sigur că orice adolescent normal, care are sentimente pentru tot ce se întâmplă în viață, își dorește astfel de gânduri și trăiri
Acum o să am de gând să te văd în fiecare zi, deși sunt mai timid, așa...Și dacă o să te văd, tu nu o să mă vezi pe mine.
Și când mă gândesc că poți scrie atâtea despre doar 2-3 secunde de realite...Asta înseamnă viață. Să oprești timpul atunci când trebuie, și să simți din plin bucuria momentului.
Spun roșu aprins, pentru că nu-s fată și nu am idee cum se cheamă nuanța aia de ruj. Acuma, ce vrei să fac? Contează că-mi place.
Și ca în toate romanele și poveștile cu îndrăgostiți, exact atunci când începi să-ți imaginezi cum atingi buzele ălea de un roșu aprins, pe mișcări lente de dans, în timp ce parfumul ei îți încețoșează scenariul pe care urma să-l pui în aplicare, se schimbă melodia și te trezești la realitate. Realitatea de acum 3 seri.
Ca pe toate lucrurile minunate, pe care le conștientizezi la ceva timp de când s-au întamplat, m-am trezit și eu azi, după ce ne-am salutat de final de ore ca doi colegi de școală, că tocmai am cunoscut o fată frumoasă. Se mai întâmplase o dată, pe coridor, la parter. Dădeam să urc scările și m-am uitat, din obișnuință, de-a lungul coridorului. Doar că de data asta nu am văzut cancelaria, ca de obicei. Am văzut-o pe ea, stând, vorbind, așteptând să înceapă ora de info, probabil. Nu am salutat-o, pentru că abia când începeam să urc scările mi-am dat seama că o văzusem. Imaginația mea de copil amețit mă încerca. Aveam scenarii cu mine întorcându-mă la intrarea pe coridor strigând cu un zâmbet sincer: Heiii, bunăăă! În fond, poate nici nu mă văzuse...ce copil sunt;
„Rujul roșu aprins, arată foarte bine pe buzele care trebuie, iar parfumul ăla te amețea și nu mai puteai să dansezi bine, fără să te lase genunchii. O să aflu eu ce parfum era ăla. Așa o să fac!” Genul ăsta de gânduri te țin treaz după o așa noapte. Și sunt sigur că orice adolescent normal, care are sentimente pentru tot ce se întâmplă în viață, își dorește astfel de gânduri și trăiri
Acum o să am de gând să te văd în fiecare zi, deși sunt mai timid, așa...Și dacă o să te văd, tu nu o să mă vezi pe mine.
Și când mă gândesc că poți scrie atâtea despre doar 2-3 secunde de realite...Asta înseamnă viață. Să oprești timpul atunci când trebuie, și să simți din plin bucuria momentului.
Spun roșu aprins, pentru că nu-s fată și nu am idee cum se cheamă nuanța aia de ruj. Acuma, ce vrei să fac? Contează că-mi place.
Thursday, May 12, 2011
Epic.
Era o dimineață normală de joi. Dureri de cap, somn...așa, ca de dimineață. Dintr-o dată, se ia curentul. Aș fi înjurat, desigur, dar încă nu mă spălasem pe dinți. Cu greu îmi întind picioarele pâncă simt că dau de aer rece. Deja mă întindeam mai mult decât aveam plapuma. Încercam în zadar să-mi deschid ochii. Îmi imaginez că arătau ca două jumătăți de lămâie stoarsă. Încercam în zadar. Simțeam că e dimineață. Era deja a șasea oară când auzeam aceeași melodie, venită de deasupra. Clar, este dimineață.
- Trezește-te! Trezește-te! Îmi impuneam în repetate rânduri. Vedeam cum razele înghețate ale soarelui pătrund printre perdele și mormanul de haine aruncate pe scaun și îmi forțează ochiul încă nedeschis. Era timpul. A opta oară. Era a opta oară când auzeam aceeași melodie.
- Ce naiba, mă Patrauleo, deja o lungești inconștient! Mi-am zis, într-un exces de simț de responsabilitate.
Era o dimineață normală de joi. Era timpul! Timpul să mă trezesc. Am împins cățeaua, care își făcuse loc la picioarele mele, și am auzit cum probabil mă înjură sub forma unui lătrat matinal. Am aruncat eroic plapuma care se cocoloșise pe durata nopții și am tras adânc aer în piept. Un aer stricat inhalat prin nasul unui om stricat. Acum se vedea efectul rachiului și al tabacului. De 40 de ani, rachiu și tabac în fiecare dimineață, înainte de culcare. În fine, nu mă plâng acuma, poate e ultima dimineață de joi pe care o apuc și nu vreau s-o petrec lamentându-mă.
Ies glorios din baie. Aprind o țigare Coloana. Țigările Coloana sunt cele mai bune. Nici măcar Snagov-urile nu-s așa bune. M-aș fi dus la bucătărie să fac o cafea. Cățeaua nu mai are mâncare...și castronul ei cu apă se roșise pe fund de la atâta timp în care a stat gol. Bietul animal, merită un stăpân mai bun. Mi-a salvat viața atunci când a luat foc șifonierul. Am băgat țigara aprină în buzunar, ca să n-o arunc pe jos și până am adormit, s-a și aprins situația. M-a lătrat și m-a lins pe față până m-am trezit. Vedeam galbin, ca rachiul. Eram după o noapte plină de rachiu. După ăstea 20 de secunde în care am contemplat asupra cățelei, îmi dau seama de ce am venit în bucătărie, dar uit imediat când văd că s-a dărâmat chiuveta și că un fir grațios de apă sub presiune îmi strică faianța. S-o ia dracu! Mă duc să dorm. Cum o belea nu apare singura niciodată, mă împiedic de o sticlă. Cu falca pe covor, abia mai reușeam să-l înjur p-ăla care a lăsat-o așa. M-am uitat atent. Așa mai zic și eu viață. Era sticla pe care o primisem de la tiristul ăla care venea de la Lâncezești, Gorj. Cu ochiul format, am apreciat că ar mai fi vreo 250 de grame pe fundul sticlei. Nu m-am ridicat. Am rămas acolo, cu falca pe covor, în ciuda faptului cum simțeam urme de păr de câine că-mi gâdilă buzele. Am întins mâna la care mă tăiasem săptămâna trecută și am luat sticla. Din două încercări am dovedit-o. Nu a durat mai mult de două minute.
Adormisem. O vedeam pe Gigica de la 7 cum coboară scările. Se ducea să arunce gunoiul în spălătorie. Fusta-i pătată se ondula sub bătaia curentului din scară. Simțeam și eu cum i se răcoresc picioarele. M-aș fi uitat la Gigica o zi înntreagă cum aruncă gunoiul în spălătorie.
Simțeam cum mă topesc. O căldură infernală. Mă zvârcoleam pe covor și simțeam ca și cum o limbă rece mi-ar fi străbătut fruntea și urechile. De undeva din spate, aud un lătrat înfundat. Se auzea din ce în ce mai tare. Era cățeaua, mă lătra și mă lingea disperată. Avea cenușă pe spate. Adormisem pe covor cu țigara aprinsă. Bietul animal, merită un stăpân mai bun.
Acesta sunt eu, Patraulea de pe Strada Smârdan din Independenței. Omul secolului 21, care nu trebuia să se uite sub fusta profesoarei de religie, într-a VIII-a.
- Trezește-te! Trezește-te! Îmi impuneam în repetate rânduri. Vedeam cum razele înghețate ale soarelui pătrund printre perdele și mormanul de haine aruncate pe scaun și îmi forțează ochiul încă nedeschis. Era timpul. A opta oară. Era a opta oară când auzeam aceeași melodie.
- Ce naiba, mă Patrauleo, deja o lungești inconștient! Mi-am zis, într-un exces de simț de responsabilitate.
Era o dimineață normală de joi. Era timpul! Timpul să mă trezesc. Am împins cățeaua, care își făcuse loc la picioarele mele, și am auzit cum probabil mă înjură sub forma unui lătrat matinal. Am aruncat eroic plapuma care se cocoloșise pe durata nopții și am tras adânc aer în piept. Un aer stricat inhalat prin nasul unui om stricat. Acum se vedea efectul rachiului și al tabacului. De 40 de ani, rachiu și tabac în fiecare dimineață, înainte de culcare. În fine, nu mă plâng acuma, poate e ultima dimineață de joi pe care o apuc și nu vreau s-o petrec lamentându-mă.
Ies glorios din baie. Aprind o țigare Coloana. Țigările Coloana sunt cele mai bune. Nici măcar Snagov-urile nu-s așa bune. M-aș fi dus la bucătărie să fac o cafea. Cățeaua nu mai are mâncare...și castronul ei cu apă se roșise pe fund de la atâta timp în care a stat gol. Bietul animal, merită un stăpân mai bun. Mi-a salvat viața atunci când a luat foc șifonierul. Am băgat țigara aprină în buzunar, ca să n-o arunc pe jos și până am adormit, s-a și aprins situația. M-a lătrat și m-a lins pe față până m-am trezit. Vedeam galbin, ca rachiul. Eram după o noapte plină de rachiu. După ăstea 20 de secunde în care am contemplat asupra cățelei, îmi dau seama de ce am venit în bucătărie, dar uit imediat când văd că s-a dărâmat chiuveta și că un fir grațios de apă sub presiune îmi strică faianța. S-o ia dracu! Mă duc să dorm. Cum o belea nu apare singura niciodată, mă împiedic de o sticlă. Cu falca pe covor, abia mai reușeam să-l înjur p-ăla care a lăsat-o așa. M-am uitat atent. Așa mai zic și eu viață. Era sticla pe care o primisem de la tiristul ăla care venea de la Lâncezești, Gorj. Cu ochiul format, am apreciat că ar mai fi vreo 250 de grame pe fundul sticlei. Nu m-am ridicat. Am rămas acolo, cu falca pe covor, în ciuda faptului cum simțeam urme de păr de câine că-mi gâdilă buzele. Am întins mâna la care mă tăiasem săptămâna trecută și am luat sticla. Din două încercări am dovedit-o. Nu a durat mai mult de două minute.
Adormisem. O vedeam pe Gigica de la 7 cum coboară scările. Se ducea să arunce gunoiul în spălătorie. Fusta-i pătată se ondula sub bătaia curentului din scară. Simțeam și eu cum i se răcoresc picioarele. M-aș fi uitat la Gigica o zi înntreagă cum aruncă gunoiul în spălătorie.
Simțeam cum mă topesc. O căldură infernală. Mă zvârcoleam pe covor și simțeam ca și cum o limbă rece mi-ar fi străbătut fruntea și urechile. De undeva din spate, aud un lătrat înfundat. Se auzea din ce în ce mai tare. Era cățeaua, mă lătra și mă lingea disperată. Avea cenușă pe spate. Adormisem pe covor cu țigara aprinsă. Bietul animal, merită un stăpân mai bun.
Acesta sunt eu, Patraulea de pe Strada Smârdan din Independenței. Omul secolului 21, care nu trebuia să se uite sub fusta profesoarei de religie, într-a VIII-a.
Monday, May 9, 2011
Despre nimic și alte nimicuri
Sunt slaaaaa-ab. Deci, da, care este...sunt slab. S-a dovedit științific că mangustele nu au coadă. Mă rog, nu s-a dovedit așa ceva niciodată. Doar că din lipsă de idei și obligație morală de a scrie, apăs și eu pe butoane, ca un faraon la jocurile de noroc.
Ultimele evenimente în viața mea...:-? Sunt slab. Azi am avut o stare demnă de bătut cu cureaua! Însă, la meditație, în timp ce scriam, m-a lovit așa...pe nepregătite, un simț d-ăsta de responsabilitate și am simțit cum coloana mea vertebrală se strânge și capătăt diverse forme abstracte, din cauza fricii pentru forthcoming exams. Deci, da, care este. Mi-e frică de bac și de admitere și de vecinul meu cu tatuaj pe gât, care atunci când se îmbată, bate câinii și cetățenii din fața blocului. Ce să mai....vorba lu' Ghici Cine?: nu m-am născut în spitalu potrivit...Dar n-am ce face, mai sunt câteva luni și adio small town from south Romania...
Cum spuneam la începutul postării, sunt slab. Ca de obicei, eu nu remarc prin nimic. sunt inutil. pot să mă mut la țară. sau să-mi tai un ochi. Nimănui, în afară de familia mea și încă o persoană, nu i-ar păsa dacă un câine ar face un așternut din cadavrul meu. Așadar, nu dispun de aptitudini. Azi am remarcat încă o chestie. În timpul discursului meu de filosof autentic, vedeam cum interlocutorul abia aștepta să termin eu de dat din buze, pentru a asculta și o altă părere...mai bună, desigur.
Mă plâng degeaba, ca o balenă eșuată care moare de sete și pe care o arde soarele pe spinare și nu se poate scărpina. Oricum, pe cine trebuie, nu interesează de problemele mele existențiale, de adolescent. De fapt, nu e prima oară când spun asta...și la fel, nicio schimbare. Mă rog. Tocmai acum am o revelație de geniu absolut. Nu-mi trebuie, aprobarea nimănui. Problema e că sunt slab doar atunci când mă raportez la cineva. În rest, eu sunt mulțumit de mine. Ieeaa stai, domnu', așe. Până la urmă, ce rost are să cerșesc atenție, dacă oricum nu o primesc?
Mă rog. Mi-e somn. Pace vooă, tuturoooooo-r!
Ultimele evenimente în viața mea...:-? Sunt slab. Azi am avut o stare demnă de bătut cu cureaua! Însă, la meditație, în timp ce scriam, m-a lovit așa...pe nepregătite, un simț d-ăsta de responsabilitate și am simțit cum coloana mea vertebrală se strânge și capătăt diverse forme abstracte, din cauza fricii pentru forthcoming exams. Deci, da, care este. Mi-e frică de bac și de admitere și de vecinul meu cu tatuaj pe gât, care atunci când se îmbată, bate câinii și cetățenii din fața blocului. Ce să mai....vorba lu' Ghici Cine?: nu m-am născut în spitalu potrivit...Dar n-am ce face, mai sunt câteva luni și adio small town from south Romania...
Cum spuneam la începutul postării, sunt slab. Ca de obicei, eu nu remarc prin nimic. sunt inutil. pot să mă mut la țară. sau să-mi tai un ochi. Nimănui, în afară de familia mea și încă o persoană, nu i-ar păsa dacă un câine ar face un așternut din cadavrul meu. Așadar, nu dispun de aptitudini. Azi am remarcat încă o chestie. În timpul discursului meu de filosof autentic, vedeam cum interlocutorul abia aștepta să termin eu de dat din buze, pentru a asculta și o altă părere...mai bună, desigur.
Mă plâng degeaba, ca o balenă eșuată care moare de sete și pe care o arde soarele pe spinare și nu se poate scărpina. Oricum, pe cine trebuie, nu interesează de problemele mele existențiale, de adolescent. De fapt, nu e prima oară când spun asta...și la fel, nicio schimbare. Mă rog. Tocmai acum am o revelație de geniu absolut. Nu-mi trebuie, aprobarea nimănui. Problema e că sunt slab doar atunci când mă raportez la cineva. În rest, eu sunt mulțumit de mine. Ieeaa stai, domnu', așe. Până la urmă, ce rost are să cerșesc atenție, dacă oricum nu o primesc?
Mă rog. Mi-e somn. Pace vooă, tuturoooooo-r!
Tuesday, May 3, 2011
Prietenul meu Axu!
Ca orice adolescent, mă rezum la 1-2 „cel mai bun prieten”. Aceștia sunt Grasu și Axu. Despre Grasu, săracu, am tot vorbit...Însă despre Axu,ba!
Pe numele lui de fată, Drăgici Andreea Alexandra...nu înțeleg de ce Axu și nu DAA. Dacă l-ar fi chemat Andreea Xenia Umbele...atunci înțelegeam pseudonimul Axu. De când îl cunosc și tot nu-mi explic de ce lumea zice: Hai să aruncăm cu pietre în Axu și nu în Daa. În fine.
Prietenul meu dă dovadă de un grad de masculinitate foarte ridicat. Nu știe table...Asta ar fi de ajuns ca să convingă toți cecenarii de la băncuțe să-l bată cu scaunu. Apoi, nu bea bere! Nici eu nu pot să zic că beau bere, dar el merită urecheat. Problema vine însă când, în încercările noastre de a face glumițe cu el, îl mai lovim ușor, na...ca băieții. Ei, atunci e interesant să-l studiezi pe Axu. O să remarci cu se face roșu la față, i se aburesc ochelarii...și te trezești că-ți dă o perversă de te uiți la ceas o oră întreagă! Mă, amice, ce naiba! Fii și tu mai calm!
Zilele trecute am avut norocul să-l găzduiesc pentru o noapte! Baftă Ră2! La un moment dat, îl surprind pe om uitându-se în gol și zâmbind gen:
M-am amuzat teribil!
Să zicem și de bine, acum. Dacă dai vreodată o petrecere sau ceva de genu, unde se adună mulți dârlăi și multe femele, cheamă-l pe Axu! Axu trebuie să vină. Pe lângă faptul că te distrezi frumos cu el, mai ales când începe să plângă și să-i bată pe toți prin casă, și-i vezi cum fug speriați spre ieșire, a doua zi, dacă ai nevoie de ajutor la curățenie, te poți baza 100% pe Axu, te a ajuta. Serios! Chiar te ajută! Face tot ce-l rogi, e o adevărată gospodină, ca o albinuță dezorientată care a vomat prea mult.
Axu, ca tot omu' are un tată. Chelu. O să o scurtez, în două cuvinte: Eu dacă.aveam un tată precum Chelu ( nu pot să zic ca Chelu ) nu îmi era frică de nimic. Chelu e genul de om care te bate până te saturi și tu. Un tip foarte de treabă, îl lasă pe Axu pe la mine...și nici nu cred că-l bate pe Axu în exces când se întoarce acasă, vorbește cu prietenii lui Axu, îl sperie pe Grasu. Chelu e foarte tare. Aș vrea un tată ca el. Mă rog, nu mă opresc aici, poate citește Chelu postarea...:-s
În concluzie, Axu e un băiat bun, generos cu fetele...când vine vorba de bani, e mai puțin frumos, dar noi îl iubim. Este, Axule, Este?!?!
Pe numele lui de fată, Drăgici Andreea Alexandra...nu înțeleg de ce Axu și nu DAA. Dacă l-ar fi chemat Andreea Xenia Umbele...atunci înțelegeam pseudonimul Axu. De când îl cunosc și tot nu-mi explic de ce lumea zice: Hai să aruncăm cu pietre în Axu și nu în Daa. În fine.
Prietenul meu dă dovadă de un grad de masculinitate foarte ridicat. Nu știe table...Asta ar fi de ajuns ca să convingă toți cecenarii de la băncuțe să-l bată cu scaunu. Apoi, nu bea bere! Nici eu nu pot să zic că beau bere, dar el merită urecheat. Problema vine însă când, în încercările noastre de a face glumițe cu el, îl mai lovim ușor, na...ca băieții. Ei, atunci e interesant să-l studiezi pe Axu. O să remarci cu se face roșu la față, i se aburesc ochelarii...și te trezești că-ți dă o perversă de te uiți la ceas o oră întreagă! Mă, amice, ce naiba! Fii și tu mai calm!
Zilele trecute am avut norocul să-l găzduiesc pentru o noapte! Baftă Ră2! La un moment dat, îl surprind pe om uitându-se în gol și zâmbind gen:
Să zicem și de bine, acum. Dacă dai vreodată o petrecere sau ceva de genu, unde se adună mulți dârlăi și multe femele, cheamă-l pe Axu! Axu trebuie să vină. Pe lângă faptul că te distrezi frumos cu el, mai ales când începe să plângă și să-i bată pe toți prin casă, și-i vezi cum fug speriați spre ieșire, a doua zi, dacă ai nevoie de ajutor la curățenie, te poți baza 100% pe Axu, te a ajuta. Serios! Chiar te ajută! Face tot ce-l rogi, e o adevărată gospodină, ca o albinuță dezorientată care a vomat prea mult.
Axu, ca tot omu' are un tată. Chelu. O să o scurtez, în două cuvinte: Eu dacă.aveam un tată precum Chelu ( nu pot să zic ca Chelu ) nu îmi era frică de nimic. Chelu e genul de om care te bate până te saturi și tu. Un tip foarte de treabă, îl lasă pe Axu pe la mine...și nici nu cred că-l bate pe Axu în exces când se întoarce acasă, vorbește cu prietenii lui Axu, îl sperie pe Grasu. Chelu e foarte tare. Aș vrea un tată ca el. Mă rog, nu mă opresc aici, poate citește Chelu postarea...:-s
În concluzie, Axu e un băiat bun, generos cu fetele...când vine vorba de bani, e mai puțin frumos, dar noi îl iubim. Este, Axule, Este?!?!
E vremea de scris!
Ok...m-am abținut toată ziua, dar acum e noapte. Noapte se întâmpla multe...Se transformă vârcolacii, se îmbată oamenii, oamenii sunt mușcați de câini și agresați de persoanele de etnie rromă din blocul vecin. Noaptea și eu mă transform într-o mașină de scris evanghelii, veșnica pomenire și sfânta treime! Mă rog.
M-a cuprins așa...un tremurat în pectoralul stâng. Parcă am un țâțar blocat în inimă care mă tot mușcă și zice: Grasuleeee! Bă, Grasuleeee! Pune, bă, mâna și tastează și tu ceva pe blogul ăla. Nu te mai holba ca tristul la bec, că orbești, bă!
Așadar, dragii mei...Vă invit în minunata, mucegăita și inutila mea minte și existență, pentru a descoperi lucruri total irelevante și interpretate greșit!
Azi am fost dezmoștenit! Oficial, nu-mi merge bine! Glumeam, smiley, prietene... Cu ajutorul mecanismelor mele psihice, neupdatate, am interpretat un gest, o privire, o ezitare și în final numirea cuiva. În urma interpretării, am ajuns la concluzia că sunt inutil, pot să mor, să mă mut la țară sau să-mi tai un ochi, că oricum cine trebuie nu mă bagă în seamă și mă ocolește. Probabil acesta este rezultatul comportamentului meu de băștinaș barbar, însă, atâta timp cât eu consider că nu am greșit cu nimic, nu mă pot simți penibil sau umilit. Poate altcineva ar băga un picior...însă nu-s eu ăla. Poate sunt inutil și prezența mea nu contează, însă consider că am cel puțin o doză minimă de respect pentru anumiți oameni și indiferent de tratamentul pe care îl primesc, ideile și sentimentele mele rămân aceleași. În concluzia acestui topic, tre să-mi caut o pălărie d-aia cu steag în creștet. Așa o să mă vadă și remarce toată lumea.
Apoooooi, am aflat, tot astăzi că sunt o crimă bizonică! Ce înseamnă crimă bizonică? Adică șmecher dă șmecher mafiot. Glumeam, Gogâie, amice... Crimă bizonică este acel om violent, barbar, care se manifestă precum un babuin când femela sa o arde nesimțtit prin savană. Adică începe și-și bate prietenii, îi aleargă scoțând sunete îngrozitoare și în final își face nevoile pe pomul familiei de lemuri. Așa sunt și eu, doar că dispun de puterea rațiunii și nu mă manifest ca o gorilă ( îmi lipsesc sunetele și nu-mi fac nevoile pe pomii altora...doar în chiuvetă) în rest, sunt la fel! În rest, din nou, dispun de același model comportamental.
M-a cuprins așa...un tremurat în pectoralul stâng. Parcă am un țâțar blocat în inimă care mă tot mușcă și zice: Grasuleeee! Bă, Grasuleeee! Pune, bă, mâna și tastează și tu ceva pe blogul ăla. Nu te mai holba ca tristul la bec, că orbești, bă!
Așadar, dragii mei...Vă invit în minunata, mucegăita și inutila mea minte și existență, pentru a descoperi lucruri total irelevante și interpretate greșit!
Azi am fost dezmoștenit! Oficial, nu-mi merge bine! Glumeam, smiley, prietene... Cu ajutorul mecanismelor mele psihice, neupdatate, am interpretat un gest, o privire, o ezitare și în final numirea cuiva. În urma interpretării, am ajuns la concluzia că sunt inutil, pot să mor, să mă mut la țară sau să-mi tai un ochi, că oricum cine trebuie nu mă bagă în seamă și mă ocolește. Probabil acesta este rezultatul comportamentului meu de băștinaș barbar, însă, atâta timp cât eu consider că nu am greșit cu nimic, nu mă pot simți penibil sau umilit. Poate altcineva ar băga un picior...însă nu-s eu ăla. Poate sunt inutil și prezența mea nu contează, însă consider că am cel puțin o doză minimă de respect pentru anumiți oameni și indiferent de tratamentul pe care îl primesc, ideile și sentimentele mele rămân aceleași. În concluzia acestui topic, tre să-mi caut o pălărie d-aia cu steag în creștet. Așa o să mă vadă și remarce toată lumea.
Apoooooi, am aflat, tot astăzi că sunt o crimă bizonică! Ce înseamnă crimă bizonică? Adică șmecher dă șmecher mafiot. Glumeam, Gogâie, amice... Crimă bizonică este acel om violent, barbar, care se manifestă precum un babuin când femela sa o arde nesimțtit prin savană. Adică începe și-și bate prietenii, îi aleargă scoțând sunete îngrozitoare și în final își face nevoile pe pomul familiei de lemuri. Așa sunt și eu, doar că dispun de puterea rațiunii și nu mă manifest ca o gorilă ( îmi lipsesc sunetele și nu-mi fac nevoile pe pomii altora...doar în chiuvetă) în rest, sunt la fel! În rest, din nou, dispun de același model comportamental.