Odată, o râmă roșie și urâtă...de bărbat-su, era încuiată în Jamaica! Și era constipată. Foarte constipată. O mușcase un țânțar bengalez emigrat din Malaysia. Avea 2 vecini nesăbuiți cărora le plac morcovii cariați. sau cârnați morcoviți.
Thursday, April 28, 2011
Mdea...
E clar. Nu mai beau Pepsi după ora 9. Simt că o iau razna. Deja am agresat verbal 5 vecini needucați și am lovit și un câine cu un măr uscat...Ce se întâmplă doctore? ( Oana Cuzino arată bine!) Ce s-a mai petrecut nou și nemaivăzut în umila mea viață...păă-ii...da. Nimic. Astă-seară am ars-o monden cu Grasu, cK, Mihăiță, Japo, Răzvan și Dasha. Ne-am distrat și noi nițel...ca cecenarii, în familie. Grasu știe bancuri multe, păcat că e tuns urât și nu-l ascultă nimeni. Azi un cuplu de pensionari a aruncat cu bastoanele după el, pentru că și-a permis să se expună în public cu o așa tunsoare. Reacția lui normală de adolescent miop la vârsta de 18 ani: Hai-de măăă, nu mă bateți! Nu e vina mea că m-au tuns așa....:(((! Glumesc, mi-ar fi plăcut să văd 2 pensionari cum aleargă Grasul. N-am glumit însă cu tunsoarea lui. Grasule, dacă fiul meu se tundea așa, îl încuiam în baie...și stingeam și lumina...și dădeam și drumu la apă fierbite, ca să se facă aburi mulți, să se sperie și să se ascundă în coșul cu rufe! Sunt nebun, iertare. Gras, n-am nimic cu tine, te iubesc pe bune, doar glumesc. Nu e vina mea că ai un prieten sinistru și care nu se poate adapta la contextul social din care face parte. În numele prostimii, declar că mă simt ca un alb pe plantațiile din Africa atunci când rămân fără idei. Adică aș fugi a prost, doar că nu știu în ce direcție, deși știu că o gloată de negri înfometați mă aleargă cu ciumege și măciuci ca să-mi ureze Bun venit în Africa! Cine vrea o doză de Coca-Cola contrafăcută? Am văzut una azi sub balconul căminarilor de la parter. Ăia mereu se bat și se înjură, iar dacă un vecin îndrăznește să-și arunce ochiul în incinta casei lor, se vede cum un cuțit de măcelar zboară necontrolat și lin spre respectivul om. Vă las, vrea tati să se uite la film. Pace!
Mda...e grav
e clar. Ciclul „Familia” s-a dus...din nefericire. Motivul pentru care am luat această decizie neînțeleaptă s-a bazat pe faptul că, mai mulți dintre colegi s-au simțit ofensați și jigniți, iar asta nu am spus-o eu. Așadar, am aflat că mulți consideră că scriu despre ei...deși au fost doar 5 episoade, sunt mult mai mulți cei care spun că despre ei era vorba. Acuma....dacă unii dintre voi vă regăsiți pe-acolo, nu e vina mea. În orice caz, am renunțat la toată treabă asta, pentru că nu vreau să dea nimeni cu pietre după mine pentru că aș fi jignit sau înjurat pe cineva din acel colectiv. Îmi prezint scuzele în fața celor care s-au simțit jigniți, deși nu ar trebui să fac asta,decât în 1%din cazuri, restul nu au nicio legătură. Mă rog, fiecare interpretează cum vrea, iar eu vroiam să fac din chestia aia ceva amuzant, de can can...nu mă gândeam că interpretările o să ajungă atât de departe. Pentru a dovedi că nu am spus minciuni mai sus, cei care au gândit că unul din episoade le este dedicat, poate să vină la mine și îi explic despre cine e vorba, poate în felul acesta, se calmează apele. Hai noroc!
Wednesday, April 27, 2011
Prima zi responsabilă, după o vacanță petrecută în stil inconștient
Ma-mă! Deci azi am crezut că mor...a fost prima zi de școală. Ieri m-am dus la culcare devreme, ca să nu mă trezesc obosit azi-dimineață. Așa s-a și întâmplat, m-am trezit fresh, toate bune...la școală m-a luat oboseala. Plus că aveam teză la română...vai mie. Noroc că prietenul meu gras și cu tunsoare de pârnăiaș violat în fiecare zi, la duș, a venit îmbrăcat frumos tare. După cum i-am spus și lui, sunt de părere că a căpătat cămașa pe care o purta azi, la biserică, într-o pungă, alături de un ou roș, niște cozonac, chibrite și un prosop de țară, înainte să se împărtășească, ca tot credinciosul. Grasule, ești penibil! Ieși afară! Mi-a plăcut mult cămașa ta...îmi aducea aminte de momentele alea drăguțe, când mă plictiseam pe genunchiul bunicului, ascultând povești despre cum agăța dânsul gagicele pe vremuri, purtând cămeși drăguțe, ca cea pe care o aveai tu azi. Toată, toată erai feașăn!
În fine, noroc cu ținuta grasului care m-a mai scos puțin din stare, plus că, doamna dirigintă ne-a făcut o surpriză plăcută și ne-a mai dat niște timp să învățăm pentru teză. Mulțumim, doamna dirigintă! ^:)^. Așadar, am ajuns acasă, am mâncat ca un sedentar, am stat 5 minute...tot ca un sedentar, după care....am dormit...ca un sedentar x2. Iar acum, stau și scriu...tot ca un sedentar, mă rog. Hai noroc, mă duc să învăț, am teză la română luni, plus lucrare la psiho.
În fine, noroc cu ținuta grasului care m-a mai scos puțin din stare, plus că, doamna dirigintă ne-a făcut o surpriză plăcută și ne-a mai dat niște timp să învățăm pentru teză. Mulțumim, doamna dirigintă! ^:)^. Așadar, am ajuns acasă, am mâncat ca un sedentar, am stat 5 minute...tot ca un sedentar, după care....am dormit...ca un sedentar x2. Iar acum, stau și scriu...tot ca un sedentar, mă rog. Hai noroc, mă duc să învăț, am teză la română luni, plus lucrare la psiho.
Tuesday, April 12, 2011
Satyricon
Am așa un chef de scris și simt în gât o avalanșă grețoasă de cuvinte murdare, dar mi-e atât de lene să explodez, încât prefer să stau și să mustesc în sicriul ăsta însiropat cu plâns de portocale. ”Wow, ce tare se consideră ăsta când face asemenea asocieri, până și el crede că e tare” - drag cititor neinvitat, care gândești asta, te invit aici, în această pălărie plină cu nisip putrezit și apă mucegăită, și-ți urez somn ușor în propria-ți condiție. Mă rog, fiecare cu ce-l doare...eu sunt doar sictirit de oameni prea inteligenți, ca să încapă între aceeași patru pereți cu alți oameni catalogați drept proști. Iar când au ocazia să râdă, m-am uitat la ei, o fac într-o manieră barbarică, de mongol pus în fața trenului, până le intră mustățile în urechi...Mă rog, au trecut 3 zile și postarea asta tot n-am terminat-o, așa că o las neterminată...și așa îmi provoacă destulă amețeală și stare de dat drumul la înjurături. Plus că, mi-a venit o idee de „ciclu de scrieri”
Tuesday, April 5, 2011
Exact așa cum este
Azi mi-am dat seama că noi, ăștia cuprinși între 16-19 ani, suferim intens...săracii de noi. Atâtea cazuri de „nu mai vreau nicio relație...nu mai vreau să sufăr...simt că nu mai pot fi legat/ă de cineva” am auzit, încât simt deja o doză mare de ipocrizie în fiecare idee ce pleacă din același creier emitent de astfel de noxe. Adică ce, vei face copii în eprubetă? Ai de gând să trăiești alături de filosofia ta de geniu neînțeles și inadaptabil social, TOATĂ viața? Și toate astea pentru că simți că nu mai poți avea o relație, după ce te-ai despărțit, dom'le, de nu-știu-cine? Pentru toți adepții acestei teorii revoluționare, sincer și prietenește spun, lăsați bagajul ăsta de gândire supradezvoltată, atitudinea asta de om lovit de trei mașini jumate, viziunea asta de personalitate matură trecută prin greutățile vieții(dus-întors) și gândiți-vă o clipă că sunteți adolescenți...și că în drum spre casă, după școală, poate vă lovește bricul Mircea în raidul lui nebun...și muriți, cu toții. Iar în timp ce mergeți spre cimitir, în căldura aia tipică sicriului din lemn de chiparos, regretați că azi nu v-ați pupat cu tipu' ăla care vă tot dă târcoale ca un câine înfometat, sau că nu ați dansat cu tipa de la masa alăturată...încă o dată, pentru că nu vreți să mai aveți o relație. Așa că, serios...haideți cu toții să realizăm că viața trece pe lângă noi, ca vântul pe sub fusta unei tipe, și nu apucăm să ne dăm seama ce-am avut, ce-am pierdut și ce n-am făcut...(văzut, în cazul vântului) și ne trezim într-o dimineață de 94 de ani și 13 zile împlinite, regretând că nu am apucat să ne trăim viața, așa cum vrem!
P.S. Ascultați melodia și în același timp priviți lung pozele, cu ochii mici, mângâindu-vă bărbia și cu capul dat puțin pe spate, așa, ca niște adevărați gânditori și spectatori ai vieții, și vegetați în scaun contemplând asupra condiției voastre în calitate de reprezentant al speciei din care facem parte...măcar pentru cinci minute.
Friday, April 1, 2011
Poezia fără formă
atingerile mele au mirosul șuvițelor și mișcărilor tale și sunetele au forma unei note muzicale mușcată de lumina neagră a ochilor care emană vapori de argint pentru sticla ce-mi acoperă inima și formează încă un curcubeu al chipului tău topit de căldura cu care mă priveam azi prin ochi tăi și înghețat de briza care bate printre buzele tale