După ce se urcă toată lumea în tramvai, se urcă și fata cu iedul ei cu tot. Când se închid ușile, începe și zice: „Oamenilor care aveți! Încredere în dumnezău! Dați-mi și mie vă! Rog! O mie dă lei! Sau cinci mii! Cum doriți dumneavoastră! Iar în timp ce zicea/cânta chestia asta, hrănea iedul cu biberonul. M-a sensibilizat, pe bune. Cum stătea ea micuță acolo pe scările tramvaiul și cânta cu iedul în brațe. Am scos un leu și i l-am dat. La care ea: „Hai, acu pune mâna pă ied, să-ți aducă noruoc. Îl cheamă Vasilică Norocosu` și o să-ți aducă noroc!” CÂT DE TARE! Am mângâiat ieduțul iar fata a plecat spre spatele vagonului. Între timp, o femeie care stătea jos, lângă mine, zice: „Ia-uite-o și p-asta, cu iedul în tramvai.” La care fetița îi răspunde glorios: „Wuau, femeie, îți dai seama ce ai văzut?” THE FUUCCCK?? :))) Am râs până am ajuns acasă:)) și m-am apucat să scriu postarea. Încă râd, când îmi aduc aminte de iedul ăla care stătea atârnat în geanta fetiței. Sper s-o mai văd, să-l mai mângâi pe Vasilică.
Când voi rămâne fără bani, o să-mi iau și eu un dromader și o să mă plimb cu el prin metrou și o să zic: Dă-te cu dromaderul, îl cheamă Pompiliu Rezistentul!
Asta a fost pățania de azi. Poate mai aduc ceva nou diseară.
„Pace în suflet și război sub plapumă!, iezilor”
