„Nu știu dacă mai pot...dar încerc. Încerc să-mi aduc aminte de tine. Trebuie să-mi aduc aminte cine ești, cum arăți, cum te iubesc, cum arătau ochii tăi, buzele, cerceii, agrafele colorate și șuvițele dezordonate. Chestia asta e despre toate care au fost și despre tine care ești și vei fi. Vezi? Vezi cum vorbesc? Vorbesc despre un singur prezent, despre un singur viitor, despre o singură clipire, despre tine. Vezi asta?
Oricum, aici vroiam să adun toate amintirile plăcute, toate iubirile, toate visele, toate momentele, toate ideile. Și asta voi face. Fie că pornesc de la o inocență de geniu, de la niște filosofii de îndrăgostit sau niște vise de speranță tot la sentimente ajung. Sunt anuminte momente în viață, pe care le alegem arbitrar și în care vrem să ne gândim că nu putem percepe un drum lin al vieții fără a avea parte de drame, suferință, lacrimi, înjurături...de sentimente. Și poate chiar așa e, cine știe. Îmi pierd inspirația...” Și atunci trei gloanțe îi șuierară pe lângă urechea dreaptă și căzu uluit în șanțul plin de noroi și sânge.
- Trebuie să plec de aici, și să nu mai visez pe câmpul de luptă
Oricum, aici vroiam să adun toate amintirile plăcute, toate iubirile, toate visele, toate momentele, toate ideile. Și asta voi face. Fie că pornesc de la o inocență de geniu, de la niște filosofii de îndrăgostit sau niște vise de speranță tot la sentimente ajung. Sunt anuminte momente în viață, pe care le alegem arbitrar și în care vrem să ne gândim că nu putem percepe un drum lin al vieții fără a avea parte de drame, suferință, lacrimi, înjurături...de sentimente. Și poate chiar așa e, cine știe. Îmi pierd inspirația...” Și atunci trei gloanțe îi șuierară pe lângă urechea dreaptă și căzu uluit în șanțul plin de noroi și sânge.
- Trebuie să plec de aici, și să nu mai visez pe câmpul de luptă
