Viața la țară: Conflicte conjugale

După cum se poate observa, aventurile relatate sub titlul Viața la țară formează o serie, un ciclu de scrieri. Astăzi, 25 iulie 2011 lucruri noi se întâmplă la țară.
  După ce am făcut o baie răcoroasă, m-am pus și eu ca omul să mănânc...Cum mâncam eu liniștit, începe nebunia. Forfotă mare în magazin, gălăgie, urlete, înjurături...ce putea fi?!?!
  Ciulesc discret urechile fără să mă opresc din mâncat. Era Mariana, venise după bărbat-său.
Mariana: E, al dracu, stai cu nasu` numai în beutură, ce făcuși?
Bobi: Taci dhâ-rr-acu, că-ți lăsai pâine, ce mai cauouți aci? Deranjezi uahmenii de la mash-să
M: Îmi lăsași un drac împielițat, e 14:30, ce făcuși? Plecași de la 8:30 de acasă. Eu spălai rufe, făcui mâncare, dădui la câini....(În șoaptă, spune ca o nevoie de a fi consolată: Nea Gică, dă-mi și mie o bere, te rog eo...)
M: Dădui și la câini, spălai și vase...ăăă, rufe, făcui mâncare
B: Hai bhhă-ăă, vezi c-ai niște hruuffe afară, lasă omul în pace. Da` ce..băui eu mai mult de două sute de grame? Zi tu, Rusule, băui mai mult de două sute?
Rusu: De bhă, nene...acu-ți veni muierea, hai vino-ți în fire...
B: dar io-i lăsai pâine, ce mai vrea?
M: Spălai și rufe, și vase, am dat la câini și am făcut mâncare la păsări...eu făcui, iar el stă aci și bea, ce făcuși?
B: Bhăi fehmeie, nu înțelegi că nu băui decât două sute? Ce nu înțelehgi?( suhgiț scurt) Vrei să-ți zic poezia cu ursul și baba? (Nimeni nu știe ce vrea Bobi să zică prin acea poezie)
M: eu dădui și câini, făcui și rufe la mâncare, e 14:30 (era deja 15:07) tu ce făcuși?
B: Nea Gică, arată-i bre pe unde e ușa, că mă ia somnu aihcea...
  Și, într-adevăr, a adormit. Mariana și-a văzut liniștită de cea de-a treia bere în timp ce Rusu stătea cu privirea în pământ, parcă rușinat.
  Viața la țară continuă, mai ales că a început ploaia și toți se retrag dezamăgiți sub ștreșinile caselor sau, cum e cazul celor 3, la cârciumă...ca să mai treacă timpul....

Read More

Viata la tara! Pe bune!!!

Am ajuns la tara...siiii cam atat. Noroc cu verisoara mea ca a adus net si laptop si astfel nu ma voi plictisi in totalitate...
  Viata la tara e boooring, la fel ca Iiinnnnaaa:D
  Super, a inceput si ploaia. Totul e minunat. Ne uitam la niste desene non-amuzante si ne plictisim teribil. Care-i problema desenelor din ziua de azi?!?!?!  De fapt, nici nu se mai cheama desene pentru ca sunt in format film, cu oameni plictisiti si personaje non-interesante. Aparent, toate adjectivele care descriu desenele din ziua de azi au "non" inainte...Adica, unde sunt adevaratele cartoons la care ma uitam cand eram mic si nu intelegeam nimic. Macar m-au ajutat sa-mi insusesc limba engleza. Acum, ghiciti ce!?!?! Pe langa faptul ca desenele sunt foarte naspa, nu-mi merge telecomanda la receiver si nu stiu cine naiba a setat limba maghiara pentru audio. Asadar, ma uit la desene naspa dublate in romana pe al caror fundal se aud voci in maghiara. Ce super! Unitatea noastra de tara e si mai unitate acum.
  De fapt, ce vorbesc eu aici, domnule. Tocmai aveam de gand sa scriu despre viata la tara, cu oameni linistiti si batrani, cu ploaie si drumuri pustii, cu grupuri de oameni rurali ( mi-e aiurea sa ii numesc tarani pentru ca ar fi primita ca o jignire si nu vreau sa se simta jigniti) care se aduna la mine la magazin si barfesc intr-o maniera naturala si inocenta...dar de unde. Acum, viata la tara inseamna desene naspa in limba maghiara, laptop, internet, blogareala, Dacii tunate, freze urate si naspa, injuraturi pe ulita si toate cele. Tocmai mi-am uitat ideea pentru ca, pentru o secunda, atentia mea s-a orientat catre exterior, catre minunata limba maghiara care se aude la televizor...Aaa, gata.
  Vroiam sa zic ca pana si oamenii, in sine, s-au schimbat. Ieri cand am venit, am vazut cum un om batea o capra pentru ca nu raspundea la comenzile lui vocale. Trebuie sa nu fi avut copilarie, sa te fi batut parintii, sa nu fi avut prieteni daca tu, ca fiinta bipeda dotata cu rationament, stai langa capra si o bati pentru ca nu trece strada, asa cum ii spui. Ai putea la fel de bine sa o impingi tu, sau sa o ghidezi, sau sa o legi cu o franghie, adica sa depui mult mai putin efort fizic si psihic decat presupune batutul animalului...
  Apoi, Nea` Tene al lu` Nicu al Bojocii din vale vine la magazin foarte suparat. Omu` e in varsta, trecut de 75 de ani. Ca o paranteza, la mine la magazin se aduna tot felul de oameni...e un fel de Barbershop al oamenilor de la tara. Asa...si vine Nea Tene foarte suparat la magazin, ca lui i s-a blocat telefonul. Ca sa-l ajut, ca ce se face el fara telefonul mobil. Iau telefonul, ma uit la Nea Tene, ma uit la telefon, ma uit la Costica si dupa la restul magazinului... Deblochez tastatura telefonului, ca sa vad ce are, de nu-i merge omului. Imediat dupa ce fac asta, vad o raza de uimire pe fata lu` Nea Tene. "Cum ai facut asta:O:O:O, eu ma chinui de cand l-am luat sa-i fac ceva, l-am bagat si in priza, nu l-am tinut la soare, am facut tot ce scrie in cartea aia si tot nu s-a miscat scrisul ala de pe ecran"...Ma uit la Nea Tene, la telefon, la Costica si dupa la restul magazinului si il intreb: Auzi...Nea Tene, la ce folosesti dumneata telefonul asta? Raspunsul e unul interesant. Putin uimit, si cu cateva broboane de transpiratie pe fruntea-i ridata, Nea Tene raspunde: "pai imi zisa Tia, care sta peste drum de mine, ca ea are deja unul si ca ar trebui sa-mi iau si eu ca sa ma sune sa mergem duminica la biserica"....Straniu...i-am innapoiat telefonul lui Nea Tene si i-am spus ca nu poate fi reparat, dupa care am venit in casa si am inceput sa va povestesc...
  Ma rog, iar m-am lungit ca lumanarea la soare, asa ca voi incheia aici. Vorbim mai tarziu...

P.S imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, dar nu stiu cum sa pun tastatura in romana, plus ca nu e laptopul meu, ci al verisoarei  :)

Read More

Viața la țară(+practici politice și explicații nerostite)

Nu vă așteptați la vreo relatare epică...e vorba doar de starea mea de om trist și netuns. Mă plictisesc:((...mă plictisesc mai rău ca un tren în gară sau ca soarele noaptea. E vancanță, e soare...muult mult prea soare pentru gustul meu, iar eu stau și dorm până la trei după-amiaza, că pierd nopțile uitându-mă la filme sau bănănăind p-afară cu compatrioții mei...Distracție la maximum.
  Ideea e că peste o săptămână și ceva mă duc la munte! Ieeeee, Radu Munteanul. Abia aștept să mă rup de populația urbană și să trăiesc primitiv într-un cort, chiar și pentru câteva zile.
  Hmm....ce-aș mai putea spune...Ochiul meu n-a văzut prea multe în ultima vreme. Aceleași chestii se întâmplă între oameni...dacă ar putea s-ar mânca și pe ei înșiși că destul îi mănâncă pe ceilalți. Aș face un experiment...de fapt, aș face două. Unul dintre ele ar fi așa: Aș aduna o haită de prieteni sociopați și dereglați ca mine și m-aș duce undeva în deșert. Aș construi niște case total diferite de casele normale și împreună cu ceilalți scrântiți/scrântite aș face o droaie de copii. E, aici ajungem la intrigă. Educația pe care le-aș oferi-o acestor cobai ar fi total diferită și opusă educației oferită de societatea noastră. I-aș învăța un limbaj nou și le-aș oferi alte norme decât cele normale, spre exemplu: Este normal să dormi îm picioare cu mâinile la spate; este total în regulă ca, atunci când merg pe stradă, cuplurile să se țină de păr și nu de mână; sau, atunci când vrei să spui ceva cuiva, s-o spui fără să ai gânduri gen:nu e bine să îi zic că părul îi stă ca dracu sau că are gălbenuș pe obraz pentru că se supără. După ce acești soldăței vor fi instruiți cum se cuvine, vor fi eliberați în junglă. Ăsta fiind punctul culminant. Apoi, rezultatul este cel mai fascinant. Ei se vor purta cum au fost învățați: vor sări din pom în pom, vor striga la mașini, vor zâmbi la semafor, etc iar ceilalți oameni îi vor marginaliza sau, dimpotrivă, vor adopta modelul...știți cum e cu trendurile și cu moda. (Mă disperă când am prea multe idei și nu apuc să le transmit pentru că le uit :)  ) Așadar, acesta ar fi primul proiect.
  Al doilea experiment ar fi....am uitat :) . Daaaaaar, un al doilea experiment ar putea fi: al treilea răzoi mondial:)) Știu că e tragic și neinteresant ceea ce zic, dar partea interesantă ar fi că atunci omul de rând, talpa societății își va da seama de mersul clișeic al istoriei. Bineînțeles, noul război ar arăta cu totul altfel, Ar fi...UN RĂZBOI AL PRIVIRILOR ȘI AL TEHNOLOGIEI.....TAM TAM TAAAAAAM! Adică, s-ar întâlni tot felul de oameni politici cu găuri un talpă:)) și s-ar uita unii la alții până primul ar clipi și astfel se câștigă un război. Zic asta pentru a arăta super-extra-mega-ultra-big mac- big tasty-mare neagră -uriașa putere a mințiiiiiiiiiiii uman-E! Tocmai am constatat că titlul nu are nicio legătură cu postarea, de aceea voi adăuga la titlul inițial încă ceva, în paranteză.

Recent am văzut la Tv cum o tanti de prin Malaysia s-a trezit cu ditai canalu` în dormitor :


Cred că dacă pățeam asta, îmi adunam toți prietenii, făceam un ritual în jurul hudei după care mă îmbătam și muream de râs:)). Da, domnule, da...explicația omenilor de știință, adică a științificilor, este aceea că aceste găuri sunt un rezultat al activității apei de sub pământ sau ceva de genul. Vă zic eu, explicație empirică super veridică: O familie de extraterești, nu extratereștri, tocmai și-au tras o baie nouă cu un wcu super șmecher, doar că instalatorul, sau ăla care montează wcuri, era foarte spart și supărat pe viața și a dat aiurea cu burghiul...și a ajuns, din întâmplare p-acolo prin Malaysia, sau pe unde naiba s-a pomenit tanti aia cu aerisirea în fața casei. Așadar aveți grijă când ieșiți din casă, poate vă treziți că sunteți în picaj și nici măcar nu visați.

Mă duc la Axu, hai noroc!


Apropo, am o dilemă:
În refrenul melodiei ăsteia:



ăla zice :Look at me now, look at me now HOE sau Look at me now, Look at me now OH! ca să știu și eu dacă mă bucur că aud un cuvânt obscen sau nu:X

Read More

De viață

  E dimineață. Nu mă ridic din pat din prima, nimeni nu face așa. E vară. Până la urmă, mă dezmeticesc, beau cana cu cacao cu gheață și stau pe marginea patului încercând să mă gândesc și eu la ceva, doar trebuie să fac ceva, nu pot sta așa, pe marginea patului, fără să fac nimic, doar să respir.
  Ca toți ceilalți din breasla mea, abia așteptam să scap de toate, să iau vacanță, să mă distrez, să stau până noaptea târziu...ca orice absolvent, să fiu liber. Uite că a ajus să se întâmple și asta, însă nu e așa cum credeam eu că o să fie.
  Păcatul e că abia după ce ți se întâmplă, îți dai seama cum stă treaba. Uite, acum regret și am tot felul de momente aiurea. Mi-aș dori să încep liceul la toamnă, să nu-mi cunosc viitori colegi, să-mi pregătesc hainele de început de școală cu două săptămâni înainte, să-mi fac planuri despre cum să par mai cool și mai interesant în prima zi de școală, etc. Emoțiile astea sunt neprețuite acum și mă doare să realizez că nu voi mai avea șansa să le retrăiesc.
  Încă sunt pe marginea patului și deja mă văd la 40 de ani, ducându-mă la servici, venind acasă, ducându-mă iar, îmbătrânind și după asta văd întuneric. Deja am murit și stau doar de 2 minute pe marginea patului. În momentele astea, te întrebi: Dar, acum, care-i scopul meu în viață? De ce trebuie să mai pierd atâta timp, când oricum mor? Și de aici aung tot felul de oameni supra-raționali să sară de la etaj sau să-și bărbierească venele, etc.
  M-am ridicat de pe marginea patului și acum termin de reprodus gândurile. Tocmai mi-am dat seama că nici nu-mi place să scriu ce tocmai am scris, dar trebuie. Trebuie, pentru toți viitori liceeni care de cum vor asista la primele ore de curs, vor visa să termine  liceul, să-și ia permisul, să se îmbete, să facă sex non-stop și să meargă la facultate. Dragilor, la facultate mergi când vrei...și la 50 de ani, permisul îl iei și-l dai de câte ori vrei toată viața, de îmbătat poți să te îmbeți și mâine și sex faci și la 80 de ani, dacă poți...în schimb, liceul, dragii mei, nu-l trăiești, simți decât o singură dată în viață, așa că nu-l priviți ca pe o greutate și o obligație, ci ca pe un frate, ca pe o fată frumoasă pe care s-o iubești în fiecare dimineață. Mă rog, sper să nu credeți că aberez pe-aici din lipsă de ocupație, dar liceul e ca o fată/băiat de care te îndrăgostești în metrou și știi că n-o s-o/să-l mai vezi niciodată.

Read More

Revin!

Gata cu bacul, gata cu admiterea, gata cu totul. Acum sunt în vacanță și am timp și neuroni să scriu. V-aștept!

Read More

Motivul

Atunci când mi se va termina somnul și n-o să mai simt vibrații tropicale puternic aromate voi scrie o poemă.

Read More