Te-am atins.
În timp ce veneam la a doua mea casă, vorbeam cu dumnezeu. Îmi scria mesaje. Mesaje pline de sens. Ce dumnezeu fascinant...Deși încercam să rămân în picioare, alunecasem de la bun început în basmul discuției. Nu știam cum să fac să vorbim în continuare.
Ce dumnezeu boem...și eu am vorbit cu el. Este o ea, de fapt. Fiecare are, până la urmă, un dumnezeu, doar că eu am O dumnezeu.
Aș lua chiar mâine trenul spre raiul în care dumnezeul meu guvernează anonim și din umbră. Și aș merge la ușa casei, cu o scrisoare goală și cu o mână de petale strivite și stoarse...
Și poate într-o zi, o să te țin de mână, în spatele perdelelor roșii, în lumina felinarelor de pe stradă.
