Buah.

A venit iarna. Știu că ați observat și voi, dar wait....i'm looking for a fuck to give. Uneori simt că mi-e atât de frig, încât aș putea capsa uluci cu clanțanitul dinților.
Bineînțeles, vine iarna, vin tot felul de moși dubioși care se strecoară pe gaura cheii și care-și dau drumu pe horn ( :)) ) și lasă tot felul de cadouri și obiecte pe care ni le dorim and shit. E smecheră partea asta a iernii. Aduce oamenii mai aproape, stârnește sentimente de prietenie și împinge către acte sexuale violente (când iubitul dăruiește iubitei ceva nu mai ieftin de 500 de lei - parfum, pantofi, haine, mașini, case - femela în cauză simte o puternică dorință de a se sui pe el și de a-l lăsa fără energie pentru următoarea săptămână.
Bine, astea sunt cazurile fericite. Poți, desigur, să te alegi cu un mulțumesc, o bomboană, sau o palmă, cine știe.

Mie-mi plac sărbătorile pentru simplu fapt că te duci acasă ca omu', și bagi în tine ca într-un geamantan, bei bere, râgâi și stai în fotoliu cu mâinile pe burtă.
Pe lângă asta, mă simt mai apropiat de familie și de cele maxim 1 persoane de care sunt atașat. Da, sunt un antisocial și nu am prieteni.

Gata, m-am plictisit să scriu. Nu mai am idei și vreau să mă duc în pat că mi-au înghețat extremitățile.
Transmit pe această cale sărbători fericite familiei și iubitei mele.

Paul.

Read More

Trei motive pentru care - Ep3

3.Oamenii românești

Apoi, te duci ca omu' să-ți iei linia de noapte spre casă și, fiind nou în oraș, te duci și încerci să întrebi un șofer la ce oră pleacă autobuzele. Bați la ușă politicos, îți ceri scuze că deranjezi și spui:

Eu: Îmi cer scuze că vă deranjez, îmi puteți spune, vă rog, la ce oră se pleacă.
Șoferul: „Auzi bă, da' ce mă eu sunt sclavul tău să-ți deschid ție ușa? Păi te crezi la mă-ta acasă?!? 
Eu: Domnule, doar v-am întrebat la cât pleacă, nu trebuie să mă jigniți...
Șoferul: Păi s-o întrebi pe măta bă! (Am scirs mă-ta împreunat ca să sugerez cât dispreț am pentru șoferul ăla)

După acest dialog, dau să scot telefonul, să-mi notez numărul mașinii și să fac o reclamație la conducere. Văzând acestea, omul grotei scoate un sunet ca și cum o bucată din sendvișul pe care îl mânca i-a stat în gât.

Șoferul: Păi bă, dacă mă reclami, îmi iau concediu medical, și te urmăresc bă, și te prind cândva. Zice el printre sughițuri cu salam și margarină.

Adică futu-ți morții mă-tii de libidinos. Pe lângă faptul că nu se vorbește cu gura plină, stricatule,  ce căcat ai tu cu mama, mă? Ce ți-a făcut ea ție?!?! Asta aș fi zis, în primă instanță. Dar dându-mi seama de gradul mare de frustrare care îl apăsa pe umerii tociți ai jachetei Puna, mi-am dat seama că i-aș face un bine dacă pur și simplu aș lăsa totul baltă și aș renunța. S-ar simți ca un învingător când ar vedea că a câștigat lupta. Ar fi mers acasă fericit, și poate și-ar fi luat copiii în brațe și nu și-ar mai fi bătut nevasta cu scaunul ud în seara aia. Atât de fericit ar fi putut fi. Bine, sunt sigur că nu s-a întâmplat așa, dar măcar eu mi-am făcut datoria de cetățean civilizat, și nu am scuipat pe parbriz și nici am folosit cuvinte obscene, jignitoare și cu trimiteri la activități sexuale la adresa lui și a fiicei lui de 19 ani.

Read More

De apreciat:

Read More

Trei motive serioase pentru care Ep2

2. Societatea românești

Bun venit în micul Paris. Asta e capitala tuturor posibilităților. Vezi că la Gara de Nord stau drogați. Ai o țigară? Dar un leu?

Cam ăstea erau vorbele pe care le-am auzit când am venit la București. Marea Capitală. O să cresc aici, o să mă dezvolt, o să fiu un om bun, o să plantez tufișuri și o să rămână curcubee pe unde calc eu, atât de suprem o să fiu.

Cum frate, cum? Cum să zici că te bucuri de frumusețea vieții de student, când vezi cum se vinde heroină undeva mai în spate de CENTRUL DE ÎNGRIJIRE ŞI ASISTENŢĂ PENTRU PERSOANE ADULTE. Da, exact, am dat copy-paste, sunt un puturos, ideea e că căcatu' ăsta se întâmplă doar că nimeni nu vede fiindcă toți sunt prea disperați să supraviețuiască.


Pe ideea că toți sunt prea diperați ca să supraviețuiască, vă invit să studiați ființele cu chip și asemănare de om care circulă cu metroul. Cred că undeva, e ceva care le dictează oamenilor la nivel subconștient, ca atunci când intră la metrou să ia față de trist și să nu zâmbească. Acum serios. La oricare te-ai uita, zici că e constipat de 3 zile și o căcare zdravănă e gata să-i zguduie scaunul de sub cur. Mai ai noroc când dai de vreo „futeșă”, cum le zice M. Cărtărescu, și te holbezi ca virginul la ea, și dacă te concentrezi mult, parcă ți se pare că-ți și zâmbește. În rest, toată lumea e nefericită. Te mai întrebi: cum să prospere țara asta dacă plebea, talpa societății, plătitorul de taxe și impozite se suie în metrou și arată de parcă cineva îi administrează zilnic, la ore fixe, porții bine-calculate de bătaie cu lanțul, de parcă nu au nicio bucurie în viață, niciun motiv pentru care să trăiască.

Păi când văd d-astea, parcă nu-mi vine să-mi mai pese nici mie. De ce să zâmbesc eu ca struțu' la piuliță, când toți e tristețe...

Read More

Trei notive serioase pentru care - Ep I

1. Melodii românești

Pun pariu ca știm cu toții ultima melodie a Corinei. Da, da, aia cu „sunt a ta-ta-ta-ta”. Și dacă vă numărați printre norocoșii care au văzut și videoclipul - acel pornache care e difuzat de trei ori pe minut la ora prânzului (cam pe la ora când copiii de grădiniță servesc desertul) - cu siguranță știți despre ce vorbesc.
Unul din versurile Corinei sună cam așa: „Când mă privești în ochi îmi bate inima!” :|
Adică cum, coaie? Tu vrei să spui că dacă acel lache flaușat despre care râgâi tu nu te privește în ochi, o să decedezi? Chiar dacă asta sună a dilemă de blondă, chiar așa zice femeia.

Nu înțeleg de ce e nevoie să folosești „Mi-a zis ca dragostea-i degeaba ca vorbitul pe Skype”. Adică cum dracu' mâncați-aș talentul tău vocal. Una din definițiile mele pentru dragoste (a face) e aia când un mascul feroce și o femelă senzuală, excitați ca dracu, se urcă unul pe celălalt și transpiră în timp ce fac sex cu năbădăi emițând sunete erotice și pline de pasiune. Așa se face de când lumea. Și babuinii fac așa, și leii, nu știu sigur daca și girafele fac așa, dar tot ce se poate. Cum căcat ar veni să mă sui eu, sau tu, sau Grasu' sau orice, pe birou, să prind monitorul ca și cum aș fi un câine în călduri și să fac sex cu iconița de Skype. Cum?!?! Cum?!?!

„Tu esti tot ce imi doresc, d-aia sunt a ta.” Adică ce? Vrei să zici că Pandele ăsta care te-a cucerit - și probabil vrea să te violeze în timp ce tu te joci Fifa, că nah...așa e fantezia omului - se datorează dorinței tale? Greșit, fata mea. E greșit să spui că cuiva i se întâplă ceva care îl face fericit, pentru că așa vor țâțele tale. În cazul tău, nu mi se pare moral să zici că ești a lui, doar pentru că tu îți dorești asta. În fine. Ideea e că...



Să nu mă înțelegeți greșit. Corina îmi place/a înainte s-o ardă aiurea și dezbrăcată pe ecran și să-i stoarcă lasciv unuia lămâie în pahar. Nicidecum nu susțin că femeia e nașpetă. Din contra, Dumnezeule, este incredibil de bună și are niște craci de-ți dă dispreț, însă părerea mea e că avea o imagine mai bună cu stilul pe care îl manifesta înainte.

Și, la finalul postării, material pentru oaninști pre-adolescenți: 

Read More

Ții minte?!

Cum ne cunoșteam

doar prin două cuvinte?

Read More

Vorbeam cu dumnezeu și dintr-o dată...

Te-am atins.


În timp ce veneam la a doua mea casă, vorbeam cu dumnezeu. Îmi scria mesaje. Mesaje pline de sens. Ce dumnezeu fascinant...Deși încercam să rămân în picioare, alunecasem de la bun început în basmul discuției. Nu știam cum să fac să vorbim în continuare.

Ce dumnezeu boem...și eu am vorbit cu el. Este o ea, de fapt. Fiecare are, până la urmă, un dumnezeu, doar că eu am O dumnezeu.

Aș lua chiar mâine trenul spre raiul în care dumnezeul meu guvernează anonim și din umbră. Și aș merge la ușa casei, cu o scrisoare goală și cu o mână de petale strivite și stoarse...

Și poate într-o zi, o să te țin de mână, în spatele perdelelor roșii, în lumina felinarelor de pe stradă.

Read More

Doza de revelație cotidiană. Tu

Acum, mă gândesc la toate fetele și la toate femeile. La toate momentele când am închis ochii și mi-am zis: „ce frumoasă-i viața” în timp ce simțeam buze calde și dornice să exploreze sentimente. Și în timp ce fac asta, îmi dau seama că de fapt, m-am gândit la tine în tot timpul ăsta. M-am gândit la tine și înainte să te cunosc, să dansez cu tine, să te sărut. Și abia aștept să ne întâlnim din nou, așa cum ne-am întâlnit la bun început. Mai ții minte, în seara aia..
Cum ți se pare asta?

Read More

Pentru Cluj

Dragi cetitori și cetitoare, țin să vă anunț că această postare este în cinstea unor oameni faini și linștiți, deschiși către nou și către oameni noi.

Așadar, începând cu data de 25.03, au venit în cadrul proiectului Exchange ( din a cărui echipă de organizare fac parte) oameni din ASPR. Ne-am cunoscut, am ieșit în oraș, ne-am plimbat, am râs, am glumit.

Sunt niște oameni minunați, și mă bucur că am ocazia să îi cunosc.

Sper să aibe parte de o experiență faină aici, și să plece numai cu lucruri bune.
Vă pup!

Read More

Trebuie să asculți muzica, altfel n-o să mă-nțelegi.

Toate vorbesc aceeași limbă. Știu aceleași cuvinte...și parcă sunt aceleași voci. Eu aud o singură voce diferită de toate celelalte, la fel ca tine, și ca restul lumii.

Într-o lume cu aceleași cuvinte și propoziții rostite pe aceleași tonuri vocale, Eu aud o singură chemare. Și le neg pe toate celelalte, doar că nu sunt destul de rapid încât să mă agăț de ea.
Și totul o ia de la început, iar la final va cânta aceeași chemare, doar că într-o rochie diferită.

Și totul o ia de la început...

Mă îndrăgostesc de orice femeie,pentru că mă îndrăgostesc de tine


Așa văd eu asta.

Read More

Bună dimineața!

E aceeași zi de luni, același început de săptămână, dar asta e un start diferit.
Bună dimineața!

Read More

După ce-am văzut, după ce-am simțit...

Aș vrea să fiu din nou copil. Nu-mi mai place să fiu om. Asta-i un moment din acela în care mă dezgustă majoritatea lucrurilor.
Aș vrea, pentru o zi, să nu mă fi născut om, ca să pot vedea din exterior mizeria care plutește printre noi.
Din când în când, e bine să mai întoarcem felia, și pe partea mai prăjită.

Read More

Tocmai de-acasa..mi-e dor de tine

Ma bucur sa stau pe scaunul pe care am stat intotdeauna. Ma bucur sa apas pe tastele pe care am apasat mereu. Ma bucur sa ascult muzica pe care inainte n-o ascultam, dar pot s-o imbin acum cu aceste senzatii. Ma bucur sa ma aflu iar in locul in care am invatat sa invat si in care am simtit cum sa simt. Pacat insa ca nu toti oamenii sunt ca acasa..

N-am mai scris de ceva vreme..Oare de ce? Am fost orbit. Orbit!
Insa, adopt acum o chestie noua. Daca eu am avut anumite simtaminte, in anumite circumstante, cauzate de anumite chestiuni...oare...daca as face si eu aceleasi lucruri, s-ar simti si in partea cealalta cum am simtit? Dar nu, nu pot face aceleasi lucruri. Nu pot. Eu nu ma ascund si spun adevarul celor care-l merita. Asta-i o diferenta.

Ma rog, lasand la o parte aceste mici franturi, pot spune ca sunt un tip inspirat. Al dracului de inspirat. Si cand am simtit eu ca e bine sa fac intr-un fel, asa am facut. Si bine am facut.

Fiecare dintre noi are dreptul de a alege.

Read More

...

Am luat vacanță, și nu doar fizic vorbind...

Read More

Chestia asta nu are nici măcar titlu

Se închide Sursa pentru moment. Dacă mai e cineva interesat, să aștepte.

„Timpul există ca lucrurile să nu se întâmple în același timp.” Cât de mult se înșela domnul Einstein, pentru că iată...cât de multe se pot întâmpla în același timp, fără să visez măcar.

Read More

Din mers..

Viața trece foarte repede pe lângă mine, în ultima vreme. Atât de repede încât abia dacă apuc să-mi dau seama ce fac. Nu e rea senzația, dar nici plăcută nu e, pentru că te trezești duminică pe la 16:27 și te întrebi: Ce naiba am făcut toată sătpămâna?!?! Desigur, am făcut multe săpătămâna asta, atât de multe încât n-am apucat să le țin minte...Deja e a doua oară când folosesc „încât”. Trebuie să mă opresc. Doamne, parcă aș fi un trist d-ăla care vorbește cu sinele excesiv de mult. Chiar dacă toți facem asta, nu toți o facem în scris. Iar gândurile circulă atât de repede încât  de parcă sunt o vijelie de fulgi de zăpadă înghețați.
Sunt haotic. Dar doar în comportament. Ce e înăutru (da,da în bulă) este stabil și de nemișcat. De-ai știi și tu asta...sau nu, de-ai putea să simți presiunea de acolo, din interior...

Într-o altă ordine de idei, sunt în plină sesiune. Ce mă fac. Mi-e frică. O doamne. Hai să fugim. Iisus vine. Pocăiți-vă.

.Pa & noapte bună

Read More

Tura de noapte

Ok...e 1:30. Mă aflu în mijlocul nopții și pe scaun. Am un monitor gol care așteaptă să fie umplut cu litere și propoziții cu sens.
Sunt relativ uimit de ceea ce se întâmplă prin București. Astăzi, am văzut un om în flăcări. La propriu. Mă plimbam cu Ionuț pe la Unirii, încercam să găsim o cafenea sau un loc unde să bem o bere. Era cam greu, pentru că mereu era riscul să te trezești cu o cărămidă pe masă, sau cu un bocanc în flăcări, sau chiar cu un om în flăcări care dă buzna peste tine și sfârâie ca un cărbune încins. Ce comparație...
În timp ce mergeam, vedem o brigadă de jandarmi, cu arme, cu de toate, care aleargă grupați către noi.
Ionuț: Ră2, știi mișcarea?
Eu: Nu, Negrule. Care e?
Ionuț: Pe burtă și mâinile la ceafă. Așa poți să te alegi doar cu niște bastoane și scapi fără amendă. Crede-mă!
Eu: Interesant...văd că știi joaca.
Ionuț: Ră2, dacă era vorba doar să iau puțină bătaie, m-aș fi dus și eu la Universitate. Dar ce să faci, frate, să merg acolo și să mă întorc și pârlit, și c-o cărămidă în dinți. Nu e democrație.
Eu: Nu e, Negrule! Hai să luăm tramvaiul.

Acum, ia tramvaiul de unde nu e. Am degerat ca mexicanii 30 de minute, așteptând 7-le. Până la urmă, am coborât la metrou, acolo la Zumzi. Ce să vezi. Vine metroul, și iese o haită de shaolini moderni cu fluiere, cu nebunii, steaguri, furci și alte unelte care. În loc să strige Forța Steaua, strigau Jos Băsescu! M-am panicat puțin. E genul de situați îi care îți iei 2-3 genunchi în stomac, fără să faci nimic...

Am ajuns acasă, ne-am pus în pat și am aprins televiziunea. Stăteam ca pensionarii, mâncam și beam bere cumpărată de la market, și ne uitam la oameni de vârsta noastră care dau foc la pubele și la chioșcuri de ziare. A, uitasem, dau foc și la oameni. Nu cred că am înțeles nimic din asta. Am plecat la mine în cameră, și m-am apucat să scriu sictirit despre acest eveniment curios. Am terminat de scris postarea, am urat cititorilor noapte bună și voi adormi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu e ca și cum am văzut torța umană cum fuge pe lângă mine în seara asta.
Noapte bună, cititori!

Read More

Înăuntru

Parfum struguri priviri buze cald pod parc muzică izvor balcon soare vodcă brațe dimineață parfum vin lună zâmbet alee clipiri seară gând atingeri lumini copac îngeraș și multe altele mare inimă poze sunet umeri dans frumusețe plimbare șuvițe.
Bun venit în bulă.

Read More

Nu mai vreau, pentru că pot mai mult!

A început noul an, au început și temele și proiectele să curgă, a început și ploaia...Au început o grămadă de chestii, așa că am început și eu să-mi trăiesc viața, așa cum ar trebui. Să fac ceea ce simt și ce vreau. Și vă spun, fac asta pe ritmuri faine, adică ascult muzică tot timpul, iar asta mă ține viu și conectat la sentimentele care trebuie. Mă rog, nu doar muzica...
Aproape zilnic cunosc o persoană nouă, o consecință nouă, o idee nouă...un sentiment nou. Un singur lucru rămâne relativ constant. Nu cunosc în fiecare zi un parfum nou, dar nici nu aș vrea...ar fi haotic.

Apoi, mai e chestia asta...Nu știu dacă e din cauză că am început un an nou, sau chestia asta vine o dată cu schimbarea...dar parcă am așa o dorință să fac cât mai multe lucruri și să le fac bine. Și să-mi fac și mai mulți prieteni. Și să învăț tot ce e de învățat. Și să nu mai fac lucruri pe care cred eu că nu trebuie/nu e bine să le fac. Și să mă dau cu mai mult parfum. Și să șoptesc și mai multe sentimente. Aș face multe, dar mă simt reținut. Și singura chestie care mă reține sunt eu. Deci eu sunt o chestie, ok? Și ăsta e total bullshit...nimic nu mă poate reține, în afară de propria-mi condiție și gândire. Dacă eu vreau să învăț la neuro, dar, în capul meu aerisit consider că e prea mult ca să mă apuc acum, sau că de ce naiba ne dă atâta, sau că pot învăța mâine, în acest caz infect, singura chestie care mă reține să învăț sunt eu. Eu sunt chestia, I'm the thing! Dacă eu vreau să învăț, învăț, ce naiba. Și asta o să și fac!...De mâine...

În schimb, sunt mândru de mine. Sunt mândru de faptul că am mulți prieteni. Sunt mândru că sunt la facultatea la care sunt. Sunt mândru și fericit că am părinții și familia pe care o am, și sunt și mai mândru atunci când îi mulțumesc, prin rezultate. Sunt mândru că vorbesc cu oamenii cu care vorbesc și fac lucrurile pe care le fac, în direcția asta. Sunt mândru că am un ceas mișto și un parfum și mai mișto. Da exact, sunt mândru de asta. Și, cum era să uit, sunt mândru de - cum ar zice Dalimona - „freza mea gingașă” pe care eu mi-am ales-o și făcut-o după bunul meu plac. Sunt multe lucruri și aspecte care mă fac să fiu mândru de mine, dar ar trebui să scriu vreo 4(patru) pagini despre asta. Ăă, cât de modest a sunat asta, ia zi? Voi sunteți mândri de voi? Dacă măcar v-ați pune întrebarea, ați simți cum crește mușețelul și mândria în voi.
Îți spun sincer, faptul că e o șansă să mă consideri un îngâmfat mi se pare la fel de important ca și faptul că am mizerie pe birou. Adică deloc! De fapt, e mai grav că am mizerie pe birou...
Mai am de zis, și de făcut, dar și de dormit.
Somn ușor, cuțitarilor.

Read More

Donde esta la biblioteca?!?!?! Donde esta la bu-nă-vo-in-țaa?!?!?!?

Pe principiul că habar n-am ce înseamnă titlul, știu doar că-mi place, vreau să vă zic cu maximă sinceritate că am avut cel mai tare revelion de la Nașterea încoace. M-am distrat pe rupte, am dansat, mi-am făcut noi prieteni, am cunoscut fericire..., a fost superb.
Îi felicit pe această cale pe minunații care mi-au oferit o super petrecere și niște momente pe care nu credeam că o să apuc să le trăiesc, știi tu ce zic... E super faină senzația pe care ți-o dau oamenii ăia despre care poți zice că-s speciali. Și pe lângă asta, tot felul de momente d-ălea pe care știi că poate a doua oară n-o să le mai ai în același format.
Am cunoscut oameni, oameni cu suflet, ficați, plămâni, pipote și alte cavități. Oameni, frate, care te mobilizează și-ți dau energie să faci o grămadă de lucruri. Oameni de care te poți apropia. Mie mi se pare greu să mai găsești oameni printre bipezii ( categorie în care pot intra și eu, orice om) ăștia care înfundă planeta... Vă mulțumesc. Sunteți faini.

Asta a fost, foarte pe scurt. Cred că o să revin cu mai multe detalii, dar acum sunt foarte nedormit.

Învățătura zilei: „Dacă e ceva care crezi că-ți face bine, fă-o, indiferent de situație!”

Pace intergalactică și interspațială, mexicanilor!

Read More