Nu-mi plac titlurile deși de cele mai multe ori un titlu înseamnă cam 3 (trei) sferturi din opera respectivă. Pe mine doar mă enervează că nu pot găsi un titlu care să se potrivească cu ceea ce am eu de gând să purced a scrie. Ar fi o soluție să scriu un titlu de câteva rânduri care să pregătească cititorul pentru ceea ce urmează. Un astfel de titlu ar fi:
Mi-am dat seama că viața merge înainte! Asta își dă seama orice om după ce e părăsit pentru prima dată de iubit/iubită sau după ce se trezește după o beție cruntă. Asta nu e un început de titlu bun, dar să mergem mai departe, până la urmă, viața merge înainte și fără să-mi dau eu seama, sau orice alt tânăr filosof de teapa și de vârsta mea...deci, tot cu 0 este egal.
Acum...am fost și eu pe la Negru câteva zile, la Sadu, un orășel pe lângă Târgu Jiu, unde populația este dispusă astfel: 100 femele/ 1 mascul. Dacă apucam să văd și eu un purtător de penis pe stradă, puteam să mă consider norocos. Peste tot pe unde mergeam, numai femei. În parc femei, în centru femei, pe stradă femei, în copac femei, sub bancă femei...peste tot femei. Deja îmi era frică să merg pe stradă neînsoțit de amicul meu Negru, puteam să fiu abuzat și acuzat de posesiune de OGN( organ genital nemaivăzut). Mă rog, trecem peste. Pe lângă asta, am luat o răceala de toate zilele. Acum...tre să plec la capitală ca tot studentul...și dacă mă duc în capitală cu bacteria în gât, m-aruc în casa scării de la etajul 13.
Până la urmă, e chiar mișto să trăiești! Mai ales atunci când nu te plictisești și umbli de colo-colo. Bine...că se mai găsește câte cineva să-ți dea ziua peste cap, pur și simplu nefâcând nimic. E chiar aiurea să te superi pe cineva pentru că nu a făcut ceva anume. Mă rog. Mă doare nasul, gâtul. spațiul dntre nas și gât, capul, ochiul, și dintele. O să-mi dau foc la cap ca să, cum se spune în cartier, ard durerea!
Și o melodie faină pentru prietenii mei:
Mi-am dat seama că viața merge înainte! Asta își dă seama orice om după ce e părăsit pentru prima dată de iubit/iubită sau după ce se trezește după o beție cruntă. Asta nu e un început de titlu bun, dar să mergem mai departe, până la urmă, viața merge înainte și fără să-mi dau eu seama, sau orice alt tânăr filosof de teapa și de vârsta mea...deci, tot cu 0 este egal.
Acum...am fost și eu pe la Negru câteva zile, la Sadu, un orășel pe lângă Târgu Jiu, unde populația este dispusă astfel: 100 femele/ 1 mascul. Dacă apucam să văd și eu un purtător de penis pe stradă, puteam să mă consider norocos. Peste tot pe unde mergeam, numai femei. În parc femei, în centru femei, pe stradă femei, în copac femei, sub bancă femei...peste tot femei. Deja îmi era frică să merg pe stradă neînsoțit de amicul meu Negru, puteam să fiu abuzat și acuzat de posesiune de OGN( organ genital nemaivăzut). Mă rog, trecem peste. Pe lângă asta, am luat o răceala de toate zilele. Acum...tre să plec la capitală ca tot studentul...și dacă mă duc în capitală cu bacteria în gât, m-aruc în casa scării de la etajul 13.
Până la urmă, e chiar mișto să trăiești! Mai ales atunci când nu te plictisești și umbli de colo-colo. Bine...că se mai găsește câte cineva să-ți dea ziua peste cap, pur și simplu nefâcând nimic. E chiar aiurea să te superi pe cineva pentru că nu a făcut ceva anume. Mă rog. Mă doare nasul, gâtul. spațiul dntre nas și gât, capul, ochiul, și dintele. O să-mi dau foc la cap ca să, cum se spune în cartier, ard durerea!
Și o melodie faină pentru prietenii mei: