„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

„Timpul este suficient pentru oricine îl folosește” - Da Vinci

Bine ai venit! Sper să-ți încânt ochii și imaginația cu aceste rânduri!

Tuesday, August 23, 2011

E vară...

Mda...n-am mai scris de ceva vreme, cred că abia așteptați să asistați la marea mea revenire. Din ce cauză n-am scris? Păi...la cât de incredibil de cald e afară, trebuie să-mi petrec toată ziua în baie, tolănit pe gresie, ca să pot trece în viață de vara asta...dacă-aș mai vrea să scriu ceva pe blog sunt două, de fapt nu, trei posibilități:1. Ori se topesc tastele; 2. Ori mi se topesc mie degetele; 3. Ori mi se topesc nervii de la atâta căldură.

   Așadar, vara asta a trecut ca o ploaie specifică perioadei, adică scurte averse cu întâmplări faine și restul caniculă îmbâcsită cu plictiseală teribilă menită să extermine omenirea. Nu știu voi cum stați la capitolul Enjoy your summer, dar eu sunt dispus să pun o pătură mare pe soare și să bag vântul în priză...că nu mai merge.

   Cum spuneam, ziua trece foarte greu și, în mare parte o petrec încercând să nu mă sufoc, iar seara...seara devine mai puțin plictisitor decât foarte plictisitor. Adică...Eu și încă câțiva prieteni plictisiți, fără bani, mașini, gagici lanțuri groase dă aur...oameni simpli, cum zic...ieșim pe-afară să ne bucurăm de puțina răcoare pe care ne-o dăruiește Mother Earth. Bine...facem asta până când, la ora 1-2, îi dă cu vânt d-ăla nașpa și ne tirăm toți ca niște copii din fața mașinii, de frică să nu ne ia urât la gât, adică să facem vreo viroză care să ne țină în casă vreo 2-3 zile sau să ne bage direct la crematoriu. Cam asta ar fi interesant în vacanța asta...că mă culc cât mai târziu posibil, ca să mă trezesc cât mai târziu cu putință, ca să vină seara și să ies afară.

   Se mai ivesc și seri faine în care eu și cetățenii râmniceni cu care-mi pierd timpul avem discuții faine. De exemplu, acum vreo 4-5 seri am discutat cu câțiva dintre ei chestii d-ăstea creepy cum ar fi geneza omului, conceptul de dumnezeu, mitologie, simbolistica, and stuff. Bine...că apăreau cam la 5-10 minute câte 2-3 retardați care ziceau că suntem niște ciudați și că n-avem gagici, pentru că discutăm asemenea subiecte. Dar de fiecare dată când se întâmpla asta, îmi doream ca forța divină să trimită 2-3 cerberi turbați să-i alerge pe fraieri și să-i facă de râs în fața gagicelor, mult mai inculte decât ei, care îi însoțeau...Păcat că nu se întâmpla asta, dar într-o seară, pe unu era să-l calce un autobuz că n-a trecut pe la trecere, fraieru...Noroc cu frânele autobuzului și cu șoferul care sigur era rudă a fraierului sus-menționat sau i-a fost milă de farurile autobuzului care s-ar fi spart la impactul cu fraierul. Dacă era un șofer normal, cu perna la cap, îl călca fără regrete, eu așa aș fi făcut.

  Cred că mă pun în pat acum, că e 6 fără un sfert și la 7 jumate tre` să plec la țară. Nu am închis un ochi toată noaptea...cred că gagicile ălea de la tic-tac, de unde ne luăm noi cafeaua, au pus 5 polonice de cafea în pahar...mă rog. Hai noroc!

Monday, August 8, 2011

Radu Munteanul

Din nefericire, vacanța noastră la munte, cu cortul s-a terminat...Important e că ne-am distrat, am răcit, ne-am tăiat în tălpi, am dansat, țipat, făcut baie, etc...O s-o dau pe scurt, fără cuvinte mărețe, pentru că îl doare pe Axu capul când citește.
  Era marți, 2 august 2011, când eu și prietenii mei am închis portbagajele și am plecat la munte. Inițial vroiam să ne oprim unde am fost și anul trecut, mai exact, după borna cu km 39 spre Lacul Bâlea, a treia sau a patra curbă ( e un stâlp acolo ). Nici nu ajunsesem la locul nostru că deja îi dădea cu ud. Super. Ajunși la fața locului constatăm că în ciuda ploii, locul era ocupat, foarte ocupat...mai exact era o tabără de oameni calmi care vorbeau foarte ușor și aveau cuptor săpat în pământ. Mă rog. Am plecat spre cabana Cumpăna, am făcut la stânga pe drumul forestier, am ajuns la cabana, și la vreo 200 de metri de camping ne-am stabillit și noi, pe un platou foarte frumos. Am ridicat corturile ( 5 erau la număr ) am plecat după lemne, am pus-o de grătar și am dat drumu la distracție împreună cu Andra, Aura,Axu, Ovi, Neagur, Păul, Simi, Alex, Denisa, Marcel, Mihai și Mișa. Am dansat și am țipat toată noapte.
  Am tot ținut-o într-o veselie până, cum ar zice Axu, a dat strechea în noi. Adică, ne-au luat durerile de spate și tusea...simptome de munte. Totul a fost foarte frumos acompaniat de o ploaie sănătoasă joi, de pe la 20:00 până pe la 01:30, cam așa. Nu ne oprește pe noi o ploaie așa că am mai stat. Și ne-am distrat, și am făcut baie în lac, și era să bată Neagur un pescar hoinar și tot ce se poate face la munte.
  Obosiți, rămași fără mâncare, bere, țigări și bani, sâmbătă 6 august am tăiat-o spre Vâlcea. Pe toți ne ustura pielea de la bronz, aveam dureri de stomac din cauza conservelor de fasole mâncate în exces, abia așteptam să facem un duș cald, etc...ca după munte.
  Ajunși în fața blocului meu, am stabilit că peste 2-3 săptămâni să mergem în deltă sau la mare. Acum, să vedem ce va fi.
  Acestea fiind spuse, cam asta a fost aventura noastră la munte, unde nu ne puteam distra și simți mai bine decât am făcut-o. Anul viitor vom merge din nou. Pace!